Submarine de buzunar.

Constantin Argetoianu

21 IANUARIE. De câteva zile, lumea nu vorbeşte decât de „evenimentul covârşitor” anunţat de Chamberlain în ultimul sau expozeu, eveniment care va schimba toată situaţia, va pune capăt războiului şi va împiedica războaiele viitoare. De la aceste senzaţionale declaraţii, comentate pretutindeni, n-au mai venit altele sa le confirme. Nici ieri, în cuprinzătorul sau expozeu de la Leeds, Halifax n-a făcut nici o aluzie la ele.

De arme noi se vorbeşte, dar de partea nemţilor. Se zice ca au început sa construiască submarine „de buzunar”, un tip foarte redus ca dimensiuni, manevrat numai de doi oameni, dar greu de detectat şi de atins, caci se poate cobori pana la 650 de metri adâncime pe când submarinele normale nu trec de 100. Aceste submarine „de buzunar” ar putea fi construite într-o luna şi 60 de şantiere ar fi ocupate în momentul de fata, în Germania, cu construcţia lor. Germania ar plănui un atac masiv cu sute de asemenea vase împotriva Angliei. De altminteri, tipul acestor submarine nu e nou. Vase identice au fost deja construite în Japonia, şi nu pare ca Japonia sa fi distrus lumea cu ele… In tot cazul nu e probabil ca la aceste noi arme sa se fi gândit Chamberlain când a anutat sfârşitul războiului în favoarea Angliei…

Destindere în Belgia şi calm complet în Olanda. Se pare ca alarma din ultima vreme a fost provocata de ştiri inexacte sau de dorinţa Guvernului de a obţine mai cu uşurinţă (e vorba de Belgia) sporirea mijloacelor de apărare…

Finlandezii susţin ca aviaţia rusa consuma zilnic doua milioane de litri de benzina pe frontul finlandez, deoarece toate operaţiunile ei se fac în masa, prin cooperarea a peste 400 de avioane la cate o acţiune. Aprovizionarea pentru o asemenea consumaţie va deveni tot mai dificila din cauza greutăţilor de transport.

Posturile radiofonice transmit ca luptele de pe frontul finlandez au continuat ieri şi alaltăieri toată ziua. In împrejurimile lacului Ladoga, din cauza gerului prea aspru, luptele au fost mai slabe. Pe ziua de ieri, 450 de avioane sovietice au zburat deasupra Finlandei. Şase din aceste avioane au aruncat 150 de bombe. Ziarul italian Popolo di Roma descrie scene dramatice de pe frontul finlandez, surprinse de corespondentul sau. Întregul camp, unde s-au desfăşurat ultimele lupte, a fost acoperit cu cadavre îngheţate care, din cauza gerului, n-au putut fi ridicate. In rândurile soldaţilor ruşi domneşte nemulţumirea şi neîncrederea.

Din Italia se pretinde ca s-ar fi înscris pana acum 5.000 de voluntari pentru Finlanda. Pe de alta parte, ziarul olandez Algemeen Haudelsblad din Amsterdam crede a şti ca trupe italiene au fost admise pe teritoriul Ungariei în vederea unei eventuale apărări împotriva unui atac sovietic sau german. Ar fi trupe italiene chiar în Budapesta, dar consemnate în cazărmi, ca sa nu fie văzute! Aceste ştiri sunt probabil de domeniul fanteziei şi nu le înregistrez decât fiindcă sunt simptomatice cu privire la starea opiniei publice.

Ziarul Timpul (îndrumat de Gafencu, proprietarul lui) afla din Londra ca revista Komintern din Moscova, organ oficial al organismului comunist purtând acelaşi nume, a publicat în ultimul sau număr o nota cu privire la Romania. Nota confirma ca articolul apărut în decembrie (articol care a făcut mare valva şi prin care se precizau intenţiile Rusiei de a ocupa Basarabia…) a fost datorat unei erori (!) şi ca el nu exprima nici părerea Guvernului sovietic, nici pe aceea a Partidului Comunist şi ca el nu era nici măcar conform directivelor revistei Komintern. Rau trebuie sa meargă lucrurile în Rusia, ca sa se facă asemenea retractări…

Nicolae Iorga, în fata casei sale din Bucureşti, în mijlocul unor discipoli.

Cearta pe Polonia.

Clodius, de asta data însoţit de noua lui sotie (si mai urata, zice-se, ca cea de înainte), e din nou la Bucureşti pentru câteva zile. A venit ieri la mine să-mi prezinte pe Neubacher, noul plenipotenţiar economic instalat la noi. O experienta similara făcută cu un domn Neuhäuser ar fi dat excelente rezultate la Belgrad şi nemţii încearcă acum acelaşi lucru la Bucureşti. Neubacher e un austriac simpatic şi a fost pana acum primarul Vienei.

Nu mai văzusem pe Clodius de când am demisionat din fruntea Guvernului şi diplomatul german mi-a mărturisit ca lucrurile mergeau mai bine sub mine, intre Germania şi Romania. Cuvântul era cuvânt, pe când acum… Berlinul ma regreta mult, adăugă Clodius.

Am explicat lui Clodius ca în ultima vreme s-au schimbat multe, dar ca, în raporturile noastre cu Germania, doua lucruri au contribuit la încetinirea schimburilor intre tarile noastre: 1) iarna grea, care a îngheţat Dunărea şi a încetinit transporturile; 2) informaţiile pe care le avem azi şi pe care nu le aveam acum doua luni, ca Germania ne-a „lăsat” fata de Rusia…

Clodius a protestat energic în ceea ce priveşte aceasta a doua afirmaţie a mea. El pretinde ca Germania a făcut tot ce a putut – şi a reuşit – sa liniştească Rusia cu privire la revendicările ei asupra Basarabiei…

„Poate acum, de când Finlanda a făcut dovada dezorganizării şi slăbiciunii Rusiei, dar la început, când ati semnat în august convenţia cu Moscova – am răspuns eu – ne-aţi abandonat cu totul. August 1939! Îmi aduc aminte de conversaţia mea cu Goring la Berlin, în noiembrie 1938, şi de afirmarea acestuia ca granita Germaniei e pe Nistru – şi ma întreb daca putin „self respect” n-ar fi cerut o atitudine mai putin contradictorie în limita unui singur an…”

Clodius părea plictisit de dreptatea observaţiei mele şi m-a asigurat din nou de atitudinea amicala a Germaniei. Am avut impresia ca după cele întâmplate în Finlanda, atitudinea Germaniei s-a schimbat mult fata de Rusia. De unde trăiau şi ei, ca şi noi, ca şi toţi, în teroarea puhoiului rusesc şi se supuneau la toate sugestiile Moscovei, acum au început sa ridice capul şi sa zică: nu. Fabricius a fost chemat telegrafic la Berlin şi a plecat aseară. Clodius pretinde ca a fost chemat împreună cu alti reprezentanţi ai Germaniei din străinătate, în vederea instrucţiunilor generale pe care Ministerul de Externe obişnuieşte sa le dea periodic. Cum a circulat insa cu persistenta, de trei zile, zvonul ca Germania va obţine de la Rusia – fie şi numai provizoriu – sa ocupe Galiţia şi sa stăpânească linia ferata Cernauti-Lemberg, ma întreb daca chemarea lui Fabricius la Berlin nu e în legătură cu aceasta chestiune… Germania, pentru care transporturile din Romania prin Galiţia constituie o problema de cea mai mare importanta, ar obţine teritoriile meridionale din vechea Polonie în schimbul concursului cerut de Soviete în Finlanda. Nemţii ar trimite ofiţeri şi cadre care sa îndrumeze bestiile moscovite, şi poate chiar material de război…

Pilder (Dresdner Bank), sosit şi el de la Berlin, povesteşte cum căile ferate au ajuns în Germania la limita puterilor de funcţionare. Toată industria şi tot potenţialul Germaniei de munca fiind îndreptate de ani de zile spre înarmarea tarii, căile ferate au fost lăsate la o parte şi azi se răzbuna. Nu mai sunt locomotive bune şi linia s-a slăbit rau. Unde e perfecta funcţionare a cailor ferate din 1914-1916, când Înaltul Comandament plimba trupele cu uşurinţă de pe un front pe altul! Acum, orice transport a devenit o problema…

Plecat marţi seara de la Berlin, în loc sa ajungă a doua zi dimineaţă la ora 8:30 în Viena, Pilder n-a sosit decât la ora 6:30 seara… Nici o călătorie nu mai poate fi fixata dinainte: trenurile pleacă sau nu, nu se ştie niciodată.

Altfel, Pilder e optimist. Crede în pace! Führerul e gata ca constituie o Cehie şi o Polonie independente! Ce mai vor englezii? Vor o Cehie şi o Polonie după planul lor, nu după al lui Hitler… şi atât ajunge pentru ca pacea sa nu se încheie…

Cowboys, pianişti şi pupeze.

Suarez (cunoscutul autor al amintirilor asupra lui Cl… manceau şi al altor cărţi bune), care a fost la noi şi pe care l-am primit cu bunăvoinţă, ma da de gol în revista pariziana Vu. Face din mine un calomniat şi ma declara francofil sincer. şi ce spune despre mine mai spune şi despre romani în general. şi noi care ne căznim sa salvam faţada şi sa parem prieteni cu nemţii ca sa trecem raul – ne-a dat de gol franţuzul! „Qui prodest?” şi se zice ca franţuzii sunt oameni deştepţi…

Senatorul american Borah a murit alaltăieri. Borah era cel mai înverşunat campion al izolării Americii şi avea mare influenta asupra Congresului fiind şi preşedinte al Comisiei Afacerilor Străine la Senat. In dorinţa lui de a se amesteca în afacerile Europei, Roosevelt n-a avut mai mare adversar decât Burah. Încăpăţânatul bătrân era alesul unui milion şi jumătate de cowboys şi fermieri. După sesiunile Parlamentului, Burah se reîntoarce la alegătorii sai şi explica cowboy-lor politica externa şi tainele ei…

Paderewski, marele pianist polonez, a declarat ca nu va mai canta la pian pana ce independenta Poloniei nu va fi restabilita. Săracul…

Gregori Gafenko a plecat vineri seara sa se întâlnească la granita cu Tzintzar Marcovici, ministrul de Externe iugoslav. Întâlnirea a avut loc ieri la Varset, în Banatul sârbesc. Ambii miniştri au vrut sa ia contact şi sa se puna de acord înainte de deschiderea Conferinţei Înţelegerii Balcanice care se va întruni la Belgrad în ziua de 2 februarie. Băiatul nostru de la Externe şi ţânţarul de la Beograd au folosit bineînţeles prilejul pentru a face „un tur de orizont”. Nu încape îndoială ca toate problemele ce agita lumea întreagă au încăput în orizontul de la Varset. Soluţiile le-a dat deşteaptă Esm… e, zisa şi Nouchette – dansând o rumba. Sârbul a rămas cu gura căscată…

Întreg Guvernul, cu Tătărescu în frunte şi cu Vaida Voievod, colac peste pupăză, s-a transportat la Cluj, unde a ţinut ieri „o adunare gospodăreasca” la care au participat rezidentul local, prefecţii, parlamentarii etc. „Da – sau – nu” a caracterizat premierul scopul întrunirii, lapidar, după obiceiul sau: „N-am venit pentru a vorbi, ci pentru a înfăptui.”. După ce au înfăptuit câteva ceasuri, obosiţi s-au înapoiat toţi miniştrii la Bucureşti. Ideea acestor întruniri n-ar fi rea, daca ar fi oamenii care le alcătuiesc mai serioşi. Am văzut ce au dat în trecut, sub marea guvernare de 4 ani a aceluiaşi dom' Guta… Întrunirea de la Cluj a dovedit insa un lucru: perfecta inutilitate a postului de rezident…

Iorga versus Giurescu.

Una buna a lui Iorga. După cum se ştie, e la cuţite cu Giurescu, pe care nu-l poate vedea în ochi. La ultima şedinţă a Academiei, Giurescu, care e membru corespondent, prezent mai devreme, s-a aşezat din nebăgare de seama pe scaunul ocupat de obicei de Iorga. Sosind şi paranoicul şi văzând scaunul sau ocupat, a fulgerat pe îndrăzneţ, iar acesta, pricepând greşeală săvârşită, s-a sculat repede sa facă loc academicianului Fute-Vant. Dar acesta, spre bucuria celor prezenţi, a exclamat: „Şezi, şezi, domnule, curul meu sau curul dumitale e tot una – la cap e deosebirea intre noi!”. Au ras toţi, afara de Giurescu, nenorocitul!

A murit şi Olga Gigurtu, văduva generalului. Cu dansa dinspre ultima contemporana a muma-mi, şi ca atare moartea ei ma doare… Avea multe cusururi, dar a fost o personalitate şi a zbârnâit mult la Craiova intre anii 1880 şi 1910. Deşteaptă, cu spoiala de cultura, se amesteca în toate ca şi surorile ei. Dintre fetele Bălcescu era totuşi cea mai echilibrata. De câţiva ani ii slăbiseră facultăţile intelectuale, caci suferea de scleroza progresiva. A murit câteva zile după fiică-sa Manda, şi poate ca aceasta nenorocire a contribuit sa determine şi sfârşitul vieţii sale, care nu mai ţinea decât de un fir…

A lăsat câteva amintiri bine scrise despre viaţa sociala din Craiova de acum o jumătate de veac.

Lui fiu-său Ionel nu i-a fost ministeriatul cu noroc: în 15 zile a îngropat pe soacră-sa, o sora şi pe mamă-sa…

Pleacă toţi bătrânii. Din generaţia părinţilor mei n-a mai rămas nimeni; am luat noi locul lor, pana sa plecam şi noi…

Florian Marinescu, contabilul nostru de la Jockey-Club, care este şi administratorul bunurilor Regelui, îmi povesteşte intrigaria de la Palat, unde nu mai este de trăit. Mitocanul Stavaru-Boul, cocoţat prefect al Palatului, încurca toate şi tine toate firele intrigilor care merg pana la Urdareanu. Marinescu se aşteaptă la un mare Krach, cat de repede.

„MEIN KAMPF”, cel mai mare succes de librarii din lume