CAPITOLUL IX

§1. Printre oamenii care au publicat sistemul lor despre cea mai bună Constituţie, unii n-au luat parte niciodată în nici un mod la afacerile publice şi n-au fost decât simpli cetăţeni; am citat tot ce merită oarecare atenţie din lucrările lor. Alţii au fost ei înşişi legiuitori ai ţării lor proprii ori ai unor popoare străine şi au guvernat ei înşişi. Printre aceştia, unii n-au făcut decât legi, alţii chiar au întemeiat state. Lycurg şi Solon, de pildă, au creat amândoi legi şi au întemeiat forme de guvernământ.

§2. Am examinat mai sus Constituţia Lacedemonei. Cât despre Solon, el este un mare legiuitor în ochii unora, care îi atribuie distrugerea atotputerniciei oligarhiei, spun că a pus capăt sclaviei poporului şi a constituit democraţia naţională, creând o serie de instituţii just echilibrate: oligarhice prin Senatul Areopagului, aristocratice prin alegerea magistraţilor şi democratice ca organizare a tribunalelor. Însă pare cert că Solon a păstrat, aşa cum le-a găsit stabilite, Senatul Areopagului şi principiul de alegere a magistraţilor şi că a creat numai puterea poporului, deschizând funcţiile judiciare tuturor cetăţenilor.

1 Se vede din lucrările modeme despre Constituţia Cartaginei că Aristotel es^ singurul autor antic care ne dă o idee ceva mai completă despre guve ^ cartaginez. Ura romană a fost pe cât de profundă, tot pe atât de norocoasă. Fost de ajuns să radă de pe pământ ultimele resturi de ruine, dar a interzis îs să păstreze despre ea altă amintire decât aceea a înfrângerii. Intr-adevar, • cea mai răbdătoare şi pricepută n-a putut scoate din istoria romană decât tr % obscure şi incomplete. Niciodată răzbunarea n-a fost împinsă mai ep (BarthelemyV

Ţn sensul acesta i se impută că a distrus puterea • a masistraţilor aleşi, făcând din juraţii aleşi prin sorţi totputerm’ci ai statului. Şi de fapt, judecăţile populare a d se lumea începu să linguşească din ce în ce mai mult un tiran, iar Constituţia se prefăcu în felul de astăzi Ephialte1 a răpit puterea Areopagului, cum a făcut care a dat salarii judecătorilor; şi după exemplul lor, f are demagog a împins democraţia treptat până acolo unde o iem acum. Dar se pare că nu aceasta a fost intenţia lui Solon; Iar aceste prefaceri se datoresc mai mult evenimentelor.

§4. Astfel, poporul, mândru că a câştigat biruinţa pe mare în războaiele medice, îi îndepărtă din funcţiile publice pe oamenii cinstiţi, pentru a încredinţa afacerile în mâna unor oameni corupţi. Dar Solon nu acordase poporului decât partea necesară de putere, adică alegerea magistraţilor şi dreptul de a-l trage la răspundere, căci fără aceste două drepturi, poporul este ori sclav, ori duşman, însă toate magistraturile fuseseră date de către Solon cetăţenilor de seamă şi bogaţilor, întâi acelora care aveau un venit de cinci sute de medimne, apoi zeugiţilor şi unei a treia clase, aşa numiţii cavaleri; a patra, aceea a mercenarilor, nu avea nici un drept la funcţii publice.

§5. Zaleucos2 a făcut legi locrienilor epizefirieni şi

Charondas3 din Catana, oraşului său natal şi tuturor coloniilor pe care le-a întemeiat Chalcis în Italia şi în Sicilia4. La aceste două nume, câţiva autori îl adaugă pe acela al lui Onomacrit5, cel dintâi, după ei, care a studiat cu succes legile. Deşi locrian, el se istruise în Creta, unde se dusese să înveţe arta ghicitului. Se spune că a fost prietenul lui Thales, care a avut ca discipoli pe ycurg şi Zaleucos, după cum Charondas a fost discipolul lui j ţ™Plu demag°g. Care a dat un decret contra puterii Areopagului. Italiei ‘ ^’ a’ <~^lr’ ‘ocr’en’i epizefirieni locuiau în partea meridională a

^”tea I, cap. I, §6 i. Republica, cartea X, pag. 599 e.

‘ a. Chr. Thales, vezi cartea 1, cap. IV, §5, trăia către 600 a. Chr.,

; ani mai înainte. Vezi Stobeu (Sermo 145) şi Diodor din Sicilia,

5. În

Zaleucos; însă toate aceste afirmaţii se întemeiază pe o confuzie de timp.

§6. Philolaos1 din Corint a fost legiuitorul Tebei; -el familia Bachiadilor2, iar când Diocles, învingătorul de la olimpice, al cărui amant era, a trebuit să fugă din patria sa i se scăpa de patima incestuoasă a mamei sale Helcyona, Philol din se retrase la Teba, unde amândoi îşi sfârşiră zilele. Se văd

Şi astăzi mormintele lor unul în faţa altuia, unul vizibil dinspre ţinut Corintului, celălalt nu. Se povesteşte că rânduiseră ei înşişi ace fel de înmormântare. Diocles, din dezgust faţă de păţania sa n-a vrut să se poată vedea Corintul de la colina mormântului său Philolaos însă, să se poată vedea. Astfel, din cauza aceasta, ei se aşezară printre tebani, iar Philolaos le dădu acestora legi; printre altele şi unele referitoare la naşterile copiilor, pe care tebanii le numesc legi de adopţie; atenţia sa principală la legiuirea aceasta a fost să păstreze nediminuat numărul vechilor loturi agrare.

§7. Legile lui Charondas, din contră, n-au nimic particular în afară de procedura contra mărturiilor false, căci el a fost primul care a introdus acţiunea acestui delict, dar prin precizia şi claritatea legilor sale întrece chiar pe legiuitorii zilelor noastre. Egalitatea averilor este principiul pe care l-a dezvoltat îndeosebi Phaleas3. Principiile speciale ale lui Platon sunt comunismul femeilor şi al copiilor, al averilor şi prânzurile comune ale femeilor. Se mai găsesc în scrierile sale şi legea contra beţiei, aceea care dă oamenilor sobri prezidenţia banchetelor, aceea care prescrie în educaţia militară exerciţiul deodată al ambelor mâini, pentru ca nici una din ele să nu rămână nefolositoare şi amândouă să devină deopotrivă de îndemânatice.

§8. Dracon4 a făcut şi el legi, însă pentru un guvernământ întemeiat mai dinainte; ele n-au nimic particular, nici vrednic

1.730 a. Chr.

2. Vezi Pausanias, Corinlh, cartea 11, cap. IV. ua

3. Vezi cartea 11, cap. IV. Pare că Aristotel înţelege să se facă o a ~ împărţire a pământurilor în loturi egale, împărţire pe care o reînnoieşte la a intervale.

4 Dracon, care a reformat o parte a legilor iui Solon.

Pxcesivă şi asprimea pedepselor. Pittacus1 tit, decât rigoarea k 0 lege care este a lui este rt leg, djr – ^ ă îndoită infracţiun, le săvârşite ceea care P^f ^Jsunt mai frecvente în starea aceasta a be «e. Funde dehe ^ ^ ^ ^^ al

T’ dlta meritată de un om beat. Androdamas chalc. Diemlor din Tracia, a lăsat legi cu ^. ^ moştenitoare> dar nu s.ar putea i fie proprie.’ „ re m le. A sugerat cer.

Pecarele.au închipuit reprimâm din Rhegisem unii autori.

lPittacus din Mitilene, unul dintre cei şapte înţelepţi, contemporan al lui OlonV «i cartea III, cap. IX, §5.

II