CAPITOLUL XII

§1. Dintre cele trei Constituţii pe care le-am recunoscut bune, cea mai bună trebuie să fie în mod necesar aceea care are cei mai buni şefi. Astfel este statul în care se întâlneşte din fericire o mare superioritate de virtute, fie că aceasta aparţine unui singur ms cu înlăturarea celorlalţi, fie unei rase întregi, fie chiar mulţimii şi în care unii ştiu să se supună tot aşa de bine cum ştiu alţii s& comande, în interesul scopului celui mai nobil. Sfe dovedit mai

! Vezi mai sus, cap. VIII, §1 şi §7.

Înainte1 că, în guvernământul perfect, virtutea particulară este aceeaşi cu virtutea politică; nu este mai puţin evident că, cu aceleaşi mijloace şi aceleaşi virtuţi care constituie pe omul de bine, se poate constitui de asemenea un stat întreg, aristocratic sau monarhic; de unde urmează că educaţia şi moravurile care fac pe omul virtuos sunt aproape aceleaşi care fac pe cetăţeanul unei republici sau pe şeful unei regalităţi.

§2. O dată stabilite acestea, vom încerca să tratăm despre republica perfectă, despre natura sa şi despre mijloacele de a o întocmi.

1. Vezi mai sus, cap. II, §3 şi urm.