CAPITOLUL XV

§1. Copiii odată născuţi, trebuie să ne încredinţăm că felul hranei care li se dă are cea mai mare influenţă asupra forţei lor corporale. Chiar exemplul animalelor, ca şi exemplul tuturor neamurilor care dau o mare însemnătate temperamentelor apte pentru război, ne dovedeşte că hrana cea mai nutritoare şi care prieşte mai bine corpului este laptele şi că trebuie să ne abţinem a da vin copiilor, din cauza bolilor pe care le produce.

§2. Ne interesează de asemenea a şti până la ce punct se cuvine să le lăsăm libertatea mişcărilor lor; spre a-l feri ca memlor aşa de delicate să se deformeze, câteva neamuri se servesc, chiar în timpul nostru, de diferite maşinării2 care asigură >r corpuri mici o dezvoltare regulată. Este de asemenea «a-l obişnui, chiar din cea mai fragedă copilărie, cu răbdau’ui; iar obiceiul acesta este tot atât de util pentru sănătate, ltru lucrările războiului. Astfel, multe popoare barbare au fe a-l cufunda în apă rece pe copiii lor, fie de a nu le «veşmânt foarte uşor; acest lucru îl fac celtii.

Lsăcâ, î T attea ‘I, mterZ|ce adulterul atât femeii cât şi bărbatului; adevărul este e Pe b&rbat’ se ‘ „Urzice numai delictul de care este vorba în f e Se§3. În ce priveşte toate deprinderile cp t, u teze, este mai bine să începem de la vârsta cea m ‘ „ grijă să procedăm treptat; căldura naturală a coim*8^ rabde foarte uşor frigul. Cam acestea sunt în °F „ fa însemnate pe care trebuie să le dăm celei dintâi v” * ^ C

§4. Cât despre vârsta care urmează după aceasta ‘ întinde până la cinci ani, nu se poate cere de la ea ‘ • Ş’ minţii, nici osteneli violente care ar împiedica creşter poate cere activitatea necesară ca să se înlăture lenevii-a corpului. Atunci se pot împinge copiii [a mişcare cu dife” mijloace, dar mai cu seamă prin jocuri; iar jocurile ce li seda trebuie să fie nevrednice de oameni liberi, nici prea anev ‘ nici prea uşoare.

§5. Mai ales să vegheze magistraţii însărcinaţi cu educaţia, care se numesc pedonomi, cu cea mai mare grijă la vorbele ii poveştile ce vor căta să pătrundă în aceste urechi tinere. Toate trebuie tăcute aici spre a-l pregăti pentru lucrările care îi aşteaptă mai târziu. Jocurile lor să fie îndeobşte schiţele exerciţiilor cu care se vor îndeletnici la o vârstă mai înaintată.

§6. Este o mare greşeală să se poruncească prin legi a înăbuşi ţipetele şi planşetele copiilor; ele sunt, din contra, un mijloc de dezvoltare şi un fel de exerciţiu pentru corp. Căci reţinerea respiraţiei dă vigoare celor care fac sforţări, lucru ce se întâmplă şi cu copiii când fac o sforţare. Printre atâtea alte îngrijiri, pedonomii vor veghea ca ei să umble cât mai puţin m tovărăşia sclavilor; căci până la şapte ani, copiii vor rămâne ir mod necesar în casa părintească.

§7. Dar cu toată împrejurarea aceasta, se cade să le scutim privirile şi urechile de orice privelişte, de orice vorbă nevre de un om liber. Legiuitorul va trebui să alunge din ce a ^ necuviinţa în vorbe, după cum alungă dm ea orice cineva îşi îngăduie să rostească vorbe necuviincioase, es e ^ ^ aproape să le şi săvârşească; şi chiar din copilărie ^ ^ ^ proscrie orice vorbă şi faptă de felul acesta. Cjnstea naştere liberă, însă prea nevârstnic spre a fi prânzurilor comune, îşi permite o vorbă ori o

P ap os să fie bătut; iar dacă este matur, să fie mod ruŞ1”o°snic> cu pedepse potrivite vârstei sale, căci un scla pedepsit oedepslt fc roscriem vorbele necuviincioase, vom prosicturile şi reprezentările obscene. Să vegheze

Va nici o statuie, nici un desen să nu deştepte idei ‘ clecât numai în templele acelor zei cărora legea

: CSta’e obscenitatea1. Dar legea prevede ca la o vârstă le per. „ nP rusăm acestor zei nici pentru sine, nici pen-mai înaintată sa nu ne 6 fmeie nici pentru copu.

9 Legea trebuie să-l împiedice pe copii să asiste la farsele la comedii până la vârsta când vor putea lua parte la OTrile comune şi vor putea să bea vin pur2. Atunci educaţia îi întărit împotriva primejdiilor acestor reuniuni. Aici am atins mai în treacăt subiectul acesta; însă vom vedea mai târziu, stăruind mai mult, dacă nu trebuie să se înlăture orice spectacole pentru tinerime; or, admiţând principiul acesta, să vedem cum trebuie să-l modificăm. Deocamdată ne-am mărginit la generalităţi strict trebuitoare.

§10. Teodor, actorul tragic, poate că nu vorbea tocmai greşit când spunea că nu rabdă niciodată ca un actor comic, chiar foarte mediocru, să apară pe scenă înaintea lui, pentru că spectatorii se rind lesne cu vocea pe care o aud întâi. Acest lucru este tot aşa devărat în legăturile noastre şi cu semenii noştri şi cu lucrurile ne înconjoară. Noutatea este ceea ce ne farmecă mai mult. Fel, să se îndepărteze de copii tot ce lasă o impresie rea şi mai se îndepărteze de ei tot ce este viciu şi rea voinţă. H. De la cinci la şapte ani, copiii trebuie să asiste la lecţiile târziu se vor ţine pentru ei. De altminteri, educaţia va louă epoci distincte: de la şapte ani până la pubertate şi de «aţe pană la douăzeci şi unu de ani. Cei ce vor să socotească 1 cu perioade de şapte ani se înşală adesea. Mai bine este ln ce priveşte împărţirea aceasta, mersul firii; căci etc.

Stand culcaţi într-o rână. Copiii stăteau în picioare şi lucea vinul curat pentru ceilalţi meseni.

Artele şi educaţia au numai scopul de a completa lipsurile ei.

§12. Să vedem deci mai întâi dacă se cade ca legiuitorul ss impună copilăriei o regulă. Apoi vom vedea dacă este mai bine Ca educaţia să se facă în comun de către stat ori să fie lăsată în seama familiilor, ca la cele mai multe guvernăminte de acum şi, în f) ne vom vorbi despre materia cu care trebuie să se îndeletnicească.