CAPITOLUL XIV

§1. Dacă este o datorie a legiuitorului sa asigure cetăţenilor, chiar de la început, corpuri robuste, primele sale îngrijiri trebuie să se ocupe cu căsătoriile părinţilor şi cu condiţiile de timp şi de indivizi cerute spre a le contracta. Aici, două lucruri trebuie ţinute ‘n seamă: persoanele şi durata probabilă a unirii lor, pentru ca vârstele să fie totdeauna într-un raport potrivit şi pentru ca facultăţile celor doi soţi să nu discordeze niciodată, bărbatul putând încă să mai aibă copii când femeia a devenit stearpă sau invers; căci acestea sunt germeni de certuri şi neînţelegeri în căsnicii.

§2. Aceasta este important, în al doilea rând, pentru relaţia de vârstă între părinţi şi copii, care trebuie să-l înlocuiască. Nu trebuie să fie între părinţi şi copii o diferenţă prea mare; căci atunci, gratitudinea copiilor faţă de nişte părinţi prea bătrâni este cu desăvârşire deşartă şi părinţii nu pot asigura familiei lor ajutorul de care are nevoie. De asemenea, nu trebuie ca această diferenţă să fie nici prea mică; aici se ivesc neajunsuri nu mai puţin grave. Atunci copiii nu mai simt alt respect pentru părinţii lor decât ca faţă de nişte tovarăşi de vârstă; şi această egalitate poate prieinui în administrarea familiei discuţii puţin potrivite.

Dar să ne reîntoarcem la punctul nostru de plecare şi să vedem cum va putea legiuitorul să formeze, aproape după voia sa, corpurile copiilor de îndată ce se nasc.

§3. Toate acestea aproape se bazează pe un singur punct, căruia trebuie să i se dea mare atenţie. Fiindcă natura a mărginit puterea generatoare cam la vârsta de şaptezeci de ani cel mai târziu pentru bărbaţi şi la cincizeci pentru femei, orientându-ne după aceste epoci extreme, trebuie să fixăm vârsta când poate începe unirea conjugală.

§4. Unirile prea timpurii nu sunt priincioase copiilor care ies din ele. La toate speciile de animale, împerecherile între animale prea tinere produc vlăstare slabe, de cele mai multe ori de sexul feminin şi foarte mici ca formă. Specia omenească este supusă în mod necesar aceleiaşi legi. Ne putem încredinţa de aceasta când vedem că, în toate ţările unde tinerii se unesc de obicei prea timpuriu, rasa este debilă şi pipernicită. De aici mai reiese şi o altă primejdie: femeile tinere suferă mult mai tare la naştere şi mor mult mai adesea. Astfel, se zice că oracolul a răspuns trezenienilor care îl consultau cu privire la înmulţirea morţilor tinerelor lor femei că aceasta se întâmpla pentru că le măritau prea devreme, „fără a se gândi la culesul roadelor,.

§5. Împreunarea Ia o vârstă mai formată mai este folositoare deoarece aduce moderaţia simţurilor. Femeile care au gustat din rnor prea devreme par îndeobşte de un temperament neînfrânat, pentru bărbaţi, folosinţa sexului în timpul creşterii vatămă dezvoltarea corpului, care nu încetează de a dobândi putere decât într-un moment fixat de către natură, dincolo de care el nu mai poate creşte.

§6. Deci se poate fixa epoca căsătoriei la optsprezece ani1 pentru femei şi la treizeci şi şapte, sau ceva mai puţin, pentru bărbaţi. În aceste limite, momentul împreunării va fi tocmai acela al celei mai mari forţe şi soţii vor avea un soroc egal spre a procrea cum se cuvine până ce natura le va lua puterea generatoare. Astfel, unirea lor va putea fi fecundă şi în momentul vigoarei lor depline dacă, după cum trebuie să credem, naşterea copiilor urmează nemijlocit căsătoria şi până la coborârea vârstei, adică cam la şaptezeci de ani pentru bărbaţi.

§7. Acestea sunt principiile noastre cu privire la epoca şi durata căsătoriilor; cât despre momentul prescris al împreunării, suntem de părerea acelora care, după încercările lor totdeauna fericite, cred că iarna2 este timpul cel mai priincios. Trebuie să se consulte şi cele ce au cugetat medicii şi naturaliştii despre naştere. Cei dintâi vor putea spune care sunt însuşirile de sănătate cerute, iar ceilalţi ne vor învăţa ce vânturi e bine să aşteptăm. În general, vântul de miazănoapte li se pare mai priincios decât cel de miazăzi.

§8. Nu ne vom opri la condiţiile de temperament cele mai priincioase ale părinţilor pentru vigoarea fiilor lor; aceste amănunte, dacă s-ar aprofunda lucrurile, n-ar putea găsi un loc potrivit decât într-o scriere despre educaţie. Vom putea aici să menţionăm subiectul acesta în câteva cuvinte. Temperamentul n-are nevoie să fie atletic nici pentru lucrările politice, nici pentru sănătate, nici pentru procreaţie; nici nu trebuie să fie beteag şi prea nedestoinic la muncă grea; trebuie să ţină mijlocia între aceste extreme. Corpul trebuie să fie deprins cu oboselile, fără ca totuşi aceste

1. Platon. În Republica, cartea V, a fixat pentru femei vârsta de 20-40 de ani şi Pentru bărbaţi de 35-50 de ani.

2. Luna Gamelion sau luna nunţilor corespundea la atenieni cam cu noiembrie al nostru.

„umai >uie să este e cea osteneli să fie prea violente. Nici nu trebui pentru un singur fel de exerciţiu, ca acela al poată răbda toate lucrările vrednice de un condiţii mi se par deopotrivă aplicabile femeilor§9. Mamele, în timpul sarcinii lor, vor ve h „ ‘ regimul lor şi se vor feri mult să rămână în nel ^ ^ ‘a hrănească prea puţin. Mijlocul este lesnicios şi 1 prescrie să se ducă în fiecare zi la templu să se r sprijinul zeilor care prezidează la naşteri. Însă dacă cornul nevoie de lucru, va trebui, din contră, să se păstreze li mai deplină pentru spiritul lor. Feţii simt impresiile mamei ^ poartă, precum şi fructele ţin de pământul care le hrăneşte§10, Spre a-l alege pe copiii ce trebuie lepădaţi1 şi pe acei ce trebuie crescuţi, va trebui să se interzică printr-o lege de a ave grijă vreodată de cei ce se vor naşte diformi; cât despre numărul copiilor, dacă moravurile împiedică lepădarea completă şi dacă unele căsnicii devin fecunde peste limita impusă legal populaţiei, va trebui să se provoace avortul2, mai înainte ca embrionul să fi primit viaţă şi simţire. Crima ori nevinovăţia acestui fapt atârnă numai de această condiţie de viaţă şi simţire.

§11. Dar nu este de ajuns a fi precizat vârsta când va începe pentru bărbat şi femeie unirea conjugală, mai trebuie să se hotărască epoca când naşterile vor trebui să înceteze. Oamenii prea în vârstă, ca şi tinerii, produc fiinţe incomplete ca corp şi ca spirit şi copiii bătrânilor sunt slabi fără leac. Să se înceteze de a procrea chiar din momentul când inteligenţa a dobândit toat; dezvoltarea sa, iar această epocă, dacă ne luăm după socotelile

1. Trebuie să se distingă între „părăsirea” şi „lepădarea” copiilor:] lăsarea pruncului într-un loc de unde poate fi luat de către cineva; jep lăsarea Iui într-un loc unde trebuie să moară. Lepădarea copiilor* c^ principiu îndeobşte admis în toată Grecia, în afară de Teba, undee° j, născui expres de a-l omorî. În Sparta, el era aplicat cu toată asprimea. Onc_e Je moarte era supus examenului membrilor tribului, care aveau drep^ de viajade aspru ca 5* asupra lui. Platon, în Republica, cartea V, pag. 460-461, era tot atanâscuţj <jjntr-o Aristotel. El prescrie pozitiv să se lase să moară de foame copm legătură incestuoasă. _. Mijloace &

2. Pare că rezultă din partea aceasta că se cunosc în antic greş de a provoca avortul.

Măsoară viaţa în septenii, cade îndeobşte cam • ^Astfel, să se renunţe de a mai face copii patru cincizeci de^.’ani după această vârstă şi să se mai folosească ^ului numai din motive de sănătate ori din conside-ndreptăţite.

Cât despre infidelitate, din orice parte ar veni1 şi la r fi împinsă, trebuie să se facă din ea un caz de! Vreme cât cineva este soţ de fapt ori cu numele, iar ste constatată în timpul hotărât pentru fecunditate, ă f-reŞ’edepsită cu o pedeapsă infamantă cu toată severitatea ce o merită.