CAPITOLUL 1

§1. În toate ştiinţele, în toate artele care nu rămân prea parţiale, ci reuşesc a cuprinde complet o ordine întreagă de fapte, fiecare trebuie, în ce o priveşte, să studieze fără excepţie tot ce se referă la obiectul său special. Să luăm, spre exemplu, ştiinţa exerciţiilor corporale. Care este folosul acestor exerciţii? Cum trebuie modificate ele după deosebitele temperamente? Exerciţiul cel mai bun nu este oare în mod necesar acela ce se potriveşte cel mai bine cu firile cele mai viguroase şi cele mai frumoase? Care exerciţii se pot face de către cel mai mare număr de elevi? Este vreunul care să se potrivească pentru toţi? Acestea sunt problemele pe care şi le pune gimnastica. Ba îneă, chiar dacă nici unul dintre elevii gimnaziului n-ar pretinde să-şi însuşească nici vigoarea, nici dibăcia unui atlet de profesie, totuşi pedotribul1 şi gimnastul sunt capabili să-l procure la nevoie-o asemenea dezvoltare a forţei. O observaţie asemănătoare ar fi deopotrivă de justă şi pentru medicină, pentru construirea navelor, pentru fabricarea veşmintelor şi pentru toate celelalte arte în general.

§2. Evident deci, este treaba uneia şi aceleiaşi ştiinţe de a cerceta care este cea mai bună formă de guvernământ, care este natura acestui guvernământ şi în care condiţii ar putea fi atât de desăvârşit pe cât ar fi de dorit, dacă nu ţinem seamă de nici o P’edică din afară; şi pe^de altă parte, de a şti ce Constituţie se ‘• Vezi mai sus, cartea V, cap. IV,§5.

Cuvine să alegem potrivit diverselor popoare, dintre care cele ma-multe n-ar putea primi o Constituţie. Desăvârşită. Astfel, care este în sine şi absolut vorbind, cel mai bun guvernământ şi care este de asemenea, cel mai bun cu privire la elementele ce trebuie constituite: iată ce trebuie să ştie legiuitorul şi adevăratul om de stat. Se poate adăuga că aceştia trebuie să fie capabili să judece o Constituţie care le-ar fi supusă în mod ipotetic şi să fixeze, după datele ce le-ar fi procurate, principiile care ar face-o să vieţuiască de la început şi i-ar asigura, o dată stabilită, cea mai lungă durată posibilă. Or eu presupun aici, cum se vede, un guvernământ care n-ar fi primit o organizaţie desăvârşită, fără să fie lipsit de altfel de elemente esenţiale, însă care n-ar fi tras toate foloasele posibile din situaţia sa şi care ar mai avea multe de făcut.

§3. De altfel, dacă întâia datorie a omului de stat este de a cunoaşte Constituţia care trebuie îndeobşte să treacă drept cea mai bună, pe care o pot primi cele mai multe cetăţi, trebuie să mărturisim că, de cele mai multe ori, scriitorii politici, deşi scriu de altfel foarte frumos, s-au înşelat cu privire la punctele de căpetenie. Nu este de ajuns să concepi un guvernământ perfect; trebuie mai ales un guvernământ practicabil, ce se poate înfăptui lesne şi deopotrivă în toate statele. Departe de aşa ceva, astăzi ni se prezintă numai Constituţii de neînfăptuit1 şi peste măsură de complicate; sau, dacă se opresc la idei mai practice, o fac ca să laude Lacedemona ori un stat oarecare, în paguba tuturor celorlalte state care există astăzi.

§4. Însă când se propune o Constituţie’acceptabilă, trebuie ca ea să se poată primi şi înfăptui lesne, plecând de la situaţia statelor actuale. (în politică), de altfel, nu este mai puţin greu a reforma un guvernământ decât a-l crea, după cum este mai anevoie întâia oară să dezveţi ceva decât să înveţi ceva. Astfel, omul de stat, pe lângă calităţile ce i le-am arătat, trebuie să fie capabil, o repet, să îmbunătăţească organizarea unui guvernământ deja constituit; şi sarcina aceasta ar fi cu totul peste puterile lui dacă n-ar cunoaşte toate formele diverse de guvernământ.

1. Aristotel vrea să vorbească în rândurile acestea de Plafon şi poate şi de Xenofon.

Î tr-adevăr, este o eroare gravă a crede, cum se face de obicei, că există decât o singură specre de oligarhie.

§5. Şi nu trebuie să rămână necunoscute nici toate deosebirile dintre Constituţii şi nici cât de multiplă este putinţa combinării lor.

De asemenea, trebuie să se mai facă şi studiul legilor care sunt cele mai desăvârşite în ele însele şi al altora care se potrivesc cel mai bine cu fiecare Constituţie; căci legile trebuie făcute pentru Constituţii, toţi legiuitorii recunosc bine acest principiu, iar nu Constituţiile pentru legi. Constituţia în stat este organizarea magistraturilor, împărţirea puterilor, atribuirea suveranităţii, într-un cuvânt, hotărârea scopului special al fiecărei asociaţii politice. Legile, din contra1, distincte de principiile esenţiale şi caracteristice ale Constituţiei, sunt norma magistratului în exerciţiul puterii şi în reprimarea delictelor care înfrâng aceste legi.

§6. Este deci absolut necesar de a cunoaşte numărul şi diferenţele fiecăreia dintre Constituţii, chiar dacă n-ar fi decât pentru a se putea făuri legi; într-adevăr, aceleaşi legi nu se potrivesc tuturor oligarhiilor, tuturor democraţiilor, democraţia şi oligarhia fiind de mai multe specii şi nefiind unice.