CAPITOLUL II

§1. În primul nostru studiu2 cu privire la Constituţii, am recunoscut trei specii de Constituţii pure: regalitatea, aristocraţia, republica şi alte trei specii, deviaţii ale celor dintâi: tirania pentru regalitate, oligarhia pentru aristocraţie, demagogia pentru republică. Am vorbit mai înainte despre aristocraţie şi despre

1. Aristotel distinge aici foarte clar Constituţia şi legile particulare, care decurg „i ea. Montesquieu, inspirat de filozoful grec, deşi poate fără voia sa, a tratat toarte pe larg acest grav subiect. Rousseau n-a scris nici o vorbă despre el, pentruc ă el s-a gândit numai la o singură specie de Constituţie şi fiindcă exagerând şi mai mult ideile celor vechi, a căutat numai guvernământul, model, fără a se ocupa de aPte, adică de diversele Constituţii posibile şi reale. El prea a nesocotit istoria (Barthelemy-Saint-Hilaire).

— Vezi mai sus, cartea III, cap. V.

Regalitate; căci î vorbi despre guvernământul perfect înseamnă a trata în acelaşi timp despre acestea două, care se sprijjns amândouă pe principiile virtuţii celei mai complete. Pe deasupra am explicat deosebirile dintre aristocraţie şi regalitate şi am spus ce constituie îndeosebi regalitatea. Ne mai rămâne de vorbit şi despre guvernământul care primeşte numele comun de republică cât şi despre celelalte Constituţii: oligarhie, demagogie şi tiranie.

§2. Este lesne de a găsi, de asemenea, între aceste forme de guvernământ rele, ordinea de degradare. Cel mai răa-dintre toate va fi desigur corupţia celui dintâi şi celui mai divin dintre guver-nămintele bune. Ori regalitatea există numai cu numele, tară a avea nici o realitate, ori se bazează pe superioritatea absolută a individului care domneşte. Astfel, tirania va fi cel mai rău dintre guvemăminte, cel mai depărtat de guvernământul perfect. În al doilea loc vine oligarhia, a cărei distanţă de aristocraţie este aşa de mare. In sfârşit, demagogia este cel mai suportabil dintre guvernămintele rele.

§3. Un scriitor1 a tratat înainte de n^oi aceeaşi materie; însă punctul său de vedere se deosebeşte de al nostru: admiţând că toate aceste guvemăminte sunt regulate şi că astfel oligarhia poate să fie bună ca şi celelalte, el a declarat demagogia ca cel mai puţin bun dintre guvernămintele bune şi cel mai bun dintre cele rele.

§4. Noi, din contră, declarăm fundamental rele aceste trei specii de guvemăminte; şi noi ne ferim a spune că cutare oligarhie este mai bună decât cutare alta; noi spunem numai că ea este mai puţin rea. De altfel, vom lăsa de o parte, pentru moment, această deosebire de părere. Irisă vom hotărî mai târziu, pentru democraţie şi oligarhie, numărul acestor specii diverse ce le atribuim uneia şi alteia. Între formele acestea diferite, care este cea mai lesne de înfăptuit şi, după guvernământul perfect, cea mai bună (dacă totuşi pe lângă acest guvernământ ideal mai există o altă Constituţie aristocratică care prezintă încă oarecare merit?), în sfârşit, care este, dintre toate formele politice, aceea care poate conveni celor mai multe state?

1. Platon în dialogul Politicus.

§5. Vom căuta printre Constituţiile inferioare care este stituţia preferabilă pentru cutare popor dat; căci, evident, ţru unele popoare, democraţia este mai bună ca oligarhia şi iproc. Apoi, adoptând oligarhia sau democraţia, cum trebuie să reanizăm diversele lor nuanţe? Şi ca să terminăm, după ce am ut ţn revistă toate aceste chestiuni, repede, însă după cum se uvine, vom încerca să determinăm cauzele cele mai obişnuite ale.

Căderii şi prosperităţii statelor, fie în general pentru toate

Constituţiile, fie în particular pentru fiecare dintre ele.