CAPITOLUL XIII

§1. Din cele trei elemente politice enumerate mai sus ne rămâne să mai vorbim despre tribunale. Vom urma aceleaşi principii spre a studia diversele lor modificări.

Deosebirile tribunalelor între ele se întemeiază numai pe trei puncte: personalul lor, atribuţiile lor şi modul de formaţie. Cât priveşte personalul lor, judecătorii pot fi luaţi din totalitatea ori. Numai dintr-o parte a cetăţenilor; cât priveşte atribuţiile, tribunalele pot fi de mai multe feluri; în sfârşit, cu privire la modul lor de constituire, ele se pot forma prin alegere sau prin sorţi. Să determinăm mai întâi care sunt diversele specii de tribunale. Ele sunt în număr de opt: 1) tribunal spre a verifica conturilor publice; 2) tribunal spre a judeca daunele cauzate statului; 3) tribunal spre a judeca atentatele contra Constituţiei; 4) tribunal pentru cererile de indemnizaţii, atât ale particularilor, cât şi ale magistraţilor-5) tribunal înaintea căruia vor veni procesele civile cele mai importante; 6) tribunal pentru procese de omor; 7) tribunal pentru străini.

§2. Tribunalul de omucidere poate să se subdividă, după cum aceiaşi judecători ori judecători diferiţi cercetează un omor premeditat ori involuntar, după cum faptul este mărturisit, dar este îndoială cu privire la dreptul prevenitului. Tribunalul criminal poate avea o a patra subdiviziune pentru omorâtorii exilaţi ce vin să se apere de condamnarea în contumacie; astfel este, spre exemplu, lângă Atena, tribunalul din Phreatto1. De altfel, aceste cazuri de judecată nu se întâmplă decât foarte rar, chiar în statele cele mai mari. Tribunalul străinilor se poate împărţi după cum judecă procesele între străini ori între străini şi cetăţeni. 8) în sfârşit, cel din urmă fel de tribunale se va pronunţa în toate procesele mici al căror obiect va fi de una până la cinci drahme sau ceva mai mult. Aceste procese, oricât ar fi de mici, trebuie într-adevăr să fie judecate ca şi celelalte şi nu pot fi lăsate la hotărârea judecătorilor ordinari.

§3. Nu credem necesar să ne extindem cu privire la organizarea acestor tribunale şi a tribunalelor însărcinate cu procesele de omor şi a proceselor străinilor; însă vom vorbi despre tribunalele politice, a căror organizare defectuoasă poate aduce atâtea tulburări şi revoluţii în stat.

Totalitatea cetăţenilor fiind aptă pentru toate funcţiile judiciare, judecătorii pot fi numiţi toţi prin sorţi sau toţi prin alegere şi să se pronunţe cu privire la procese când prin sorţi, când prin alegere. Aptitudinea fiind limitată la câteva jurisdicţii speciale, judecătorii pot fi numiţi unii prin sorţi, alţii prin alegere. După aceste patru moduri de formaţie, în care figurează corpul întreg al cetăţenilor, mai sunt de asemenea alte patru, pentru cazul când intrarea în tribunal este privilegiul unei minorităţi. Minori-

1. Phreatto era un loc situat aproape de Pireu, lângă ţărmul mării. Când un exilat, acuzat de o nouă crimă în timpul absenţei sale, vină să vie să se justifice, se ducea pe un vas în faţa Phreatto-lui şi de acolo îşi pleda cauza în faţa judecătorilor, de pe ţărmul, pe care îi era interzis să-l atingă. Aristotel are aici în vedere organizaţiunea judiciară din Atena. Vezi Aristotel „statul Atenian”.

Tatea care cercetează toate procesele acestea poate de asemenea să fie numită după alegere ori prin sorţi sau poate ieşi prin sorţi pentru cutare afaceri şi din alegeri pentru cutare altele. În sfârşit, câteva tribunale, chiar cu atribuţii cu totul asemănătoare, pot fi formate unele prin sorţi, altele prin alegere. Acestea sunt cele patru moduri noi corespunzătoare acelora pe care le arătăm.

§4. Se mai pot încă combina două câte două ipoteze diverse. Spre exemplu, judecătorii unor cauze pot fi luaţi din masa cetăţenilor, iar judecătorii altor procese numai din anumite clase sau într-unui şi acelaşi chip în acelaşi timp, membrii unui acelaşi tribunal ieşind unii din masă, ceilalţi din clase privilegiate, fie la sorţi, fie prin alegere, fie prin ambele moduri în acelaşi timp.

§5. Iată toate modificările pe care le poate primi organizarea judiciară. Cele dintâi sunt democratice, pentru că ele acordă toată jurisdicţia generală universalităţii cetăţenilor; cele de-al doilea sunt oligarhice pentru că ele restrâng jurisdicţia generală la anumite clase; şi, în fine, cele de-al treilea sunt aristocratice şi republicane, pentru că ele admit totodată şi universalitatea cetăţenilor şi o minoritate privilegiată.