Frunza care crește verde

N muntele Carpat

A ei color nu-l va pierde,

Deși-n iarnă-a dat.

Din cea frunză mii cunune,

Hai să țesem, hai,

Pe români să încunune

De pe șes și plai!

Pin bătrân tot încă-i verde,

Deși-n iarnă-a dat,

A lui inimă n-o pierde

De cându-i Carpat.

Negru-i munte, verde-s salbe,

Râul curge viu,

Lui plăieș cu ițe albe

Crește-un verde fiu.

Între munți și codrul verde,

De furtuni surpat,

Plăieș român nu s-a pierde

Cât va fi Carpat,

Cât pre miel iubi-va oaie,

Râul cât n-a sta,

Cât de fluier și cimpoaie

Doin-a răsuna.