Nu am grijă, nici îm pasă

Ca de cald sau de răcele

Să mă apere o casă,

Ori de marmoră-au nuiele;

Cuget chiar, bună femeie,

Ce prisosuri să nu ceie,

Este-odor ce nici o mare,

Peru, nici Golconda n-are.

Din un râu e mult mai bine

A bea apă cristalină

Și a zice: Vivat, cine

Nimănuia nu s-închină,

Decât băuturi străine

A le bea din cupă fină;

Că, săracă-au luminoasă,

Ciocoia-i ticăloasă.

E frumos avea-ndrăzneală

Ș-a lupta-se cu furtună,

A străbat-orice opreală

Care-n calea ni s-adună;

Cel ce poate s-o supuie

Cătră Olimp drept se suie.

Întărit de-a mea virtute,

De a soartei râd momele,

Când săgețile ascute,

Care nu-mi pătrund nici piele;

Dar în pace să vieze

Să nu creadă cel ce-o-nvinge,

Dacă în cumplite-obeze

Pe ambiția nu va strânge.