Viersul: Între Piatra Detunată

Pe la munte-i sărăcie,

Brad și pin avem la plai,

Noi bem apă din părâie,

Turma caș ni dă și trai.

Acolo giunea româncă,

Când e timpul neguros,

Sapă-ogorul pe o stâncă,

Sunând viersul ei duios.

Multe-odoare văd aice,

Să mă-ntorn la munte voi;

Cel ce vra a fi ferice,

Vie-n munte pe la noi.

Pe la munte-i avuție,

Că umbrosul verde plai

E lăcaș de bucurie,

De plăcut și dulce trai.

Acolo răsună stânca

De un cântec armonios,

Ghioacă-n horă cu românca

Păstorelul cel voios.

Eu mă-ntorn, dar las aice

Cugetul mulțămitori;

Gândiți, când veți fi ferice,

La românca uneori!