Disfătare nu să curmă

D-a zâmbi năluci d-a sale;

Toți aleargă p-a ei urmă,

Dar p-o dosăbită cale.

Că din mii chipuri ș-o mie

Tot duc la ei dobândire;

Toate gusturi s-afl-în fire,

Omul unu alege sie.

Învățat în dizghiogare

Numai cauzălor petrece,

Nebunul făr îngrijare

Gustă vreme care trece.

De-a scurta timp unul știe

Măsuri, altu a sa mărire;

Toate gusturi s-află-n fire,

Omul unu-alege sie.

Unu aleargă la războie,

Unde biruința îl cheamă;

De-a spune l-a sa voie

Altul luptă cu o damă.

Amândoi cu sumeție

Plinesc a lor rânduire;

Omu gustu întăi din fire

Crede că-ș alege sie.

Unul în a curții haos

Ș-în a ei intrigi să pierde,

Altul ceri spre răpaos

Cer sănin și câmpul verde.

Cesta zboară cu mândrie,

Altul târâie cu zmerire;

Omul gustu întăi din fire

Crede c-îș alege sie

Pentru alții scumpul strânge,

Și-n sfârșit moare pe paie,

Altu a sa avere o stânge

Pentru cai, cotei și straie.

Unu adună visterie,

Altu împraștie o moștenire;

Omu gustu întăi din fire

Crede că-ș alege sie.