Iertat oare celor tineri și bătrânilor să fie

Ca să facă-n toate zile scandaloasă nebunie?

Iertat fi-va să prăzi oameni prin un nou metod ghibaci,

Să te-nsori, să lași copiii, cununia s-o disfaci?

Iar pe asemene nelege a tuna ori nu se poate?

Să audă farizeii și a vițiilor gloate,

Critico nemituită, adevărul cel curat

La acii ce vreau s-asculte spune-l astăzi dizghețat.

Unde-i legea cea sfințită și dreptatea nevândută,

Între noi din vechi aflat-ați o petrecere plăcută,

Pre voi bunii și părinții cu respect v-au onorat,

Însă-n loc ca strănepoții p-urma lor să fi călcat,

Derâzând simplicitatea timpurilor ce-s trecute,

Pe fantoame lustruite austera-au schimbat virtute.

Vorbe multe sunătoare, dar veninu-i mezul lor,

Care pierde azi prezentul p-un nesigur viitor.

Unde-s oameni de parolă, amici unde-s cu tărie,

Unde giunii care patriei razim, vânta ei să fie?

Soții giugul ce-l giurasă nu voiesc a-l mai purta,

Pana nu cată alt merit decât cel a defaima;

Patrioții între sine un altuia groapa sapă,

De averea cea stăină epitropul să adapă.

Giudele, căruia datu-i ministerul cel mai sfânt,

Direptatea celor meseri ș-al său vinde giurământ.

Nu cu-asemene principii Alexandru cel Bun Rege

Reformat-au societatea cu-nțăleaptă eternă lege,

Nice Ștefanu cel Mare, de nemicii patriei-ncins,

Combătând un miez de secol, trii imperii au învins!

Înarmează-te, române, cu oțele și cu zale,

Mai mult însă te-ntărește și cu armele morale!

Nemoralul, egoizmul, interesul ovelit

Sunt tirani carii să-ncearcă să te ție cătușit.

Așa Roma, a noastră mumă, păn virtutea avea altară,

Fericită-au fost în nuntru și temută din afară;

Dar când cetățenii Romei de virtuți s-au depărtat,

Cele urzite-n curs de secoli într-o zi s-au surupat.

De a străinilor urzele au scăpat a noastră țară,

Numai vițiul din nuntru va putea ca să o piară!