Trecut-au secoli cu a lor fortune

Ce preste Patrie au suflat pieire;

Puternici domni, frumsețe de minune,

Averi, invidia, frageda mărire,

Toate au rămas a timpului pășune,

De ele urmă nu vezi nicăire;

Numa-a virtutei fapta nu răspunde

Și să păstrează giune-n nemurire.

Alți domni cu arme țara mântuise,

I-au păstrat drepturi, viață, autonomie,

Pentru mari sorți ce în destin sunt scrise.

Tu-ntăi sfărmași obeze de sclavie,

Ce ferecau a strămoșilor zise,

Ș-ai înviet nou simț în românie!