Oamenii cu inimi crude cată fericirea lor

În diregeri sunătoare, în a numelui mândrie,

Altor cugetul se-mpacă în războaie și-n omor,

Ce-n sărmani preface fiii, pe soții în văduvie.

Alții pe aripa geniei străbat mai pre sus de nor,

Cercetând minuni înalte ș-a naturei armonie,

Unii inimile-ncântă prin frumusețe și amor,

La străin adună altul aurul și avuție.

Dar bărbatul cărui Pronia cătră darul luminos

O semință au adaos de a ei sântă virtute

Nu vra altă faimă, decât de-a fi altui de folos.

De asemene, dorite, tu virtuți ai înnăscute:

Cuget drept și patriotic, cu talent suflet duios,

Ce-ntrunesc a lor putere pe aproapele s-agiute!