O, lucefere străine,

Ce pre căile sănine

Trecând, prin mii leghioane

De stele și prin mii zoane,

Cursul tău cel minunat

Lumea-ntreagă au admirat,

Când a României soartă

O-nchidea secreta poartă,

Argintoasa a ta comă

Ai întins spre cea menire

Ce lăsa antica Romă

L-ai săi fii de moștenire.

Dorit timpul cel să vie

Ca-n a ta călătorie,

Când iar te vei înturna

Pe român a lumina,

Să găsești pe-a lui popor,

În traiul nemuritor,

Puternic și fericit,

În Concordie unit!