Spre o cale grea și lungă

Călători doi s-au unit,

Deși ii aveau s-agiungă

Scop cu totul diferit.

Numa avere să adune

Unuia foarte-i plăcea,

Pentru-aceasta el de bune

Orice mijloace credea.

Celalalt, în curăție,

Câștig strâmb nu căuta,

Fără de fățărnicie

Dreptului se închina.

Ista, deci, cu sigur pas

Tot pe drumul drept au tras,

Dar șiretul călător,

Pintre nobili și popor

Trecând, în gândul său zice:

Nătărăul las să ție

Drumul lung; eu prin potice

Voi cârni cu ghibăcie,

Că pre astă scurtă cale

Deseori am fost găsit

Titluri, laude și parale;

Uneori le-am și răpit!

Fața, vorba, tot le schimbă;

Pe cărarea cea mai strâmbă

Tupil se înainta

Tot în stânga,-n dreapta ba!

Ori pe unde el se duce

Ceva trebuie s-apuce;

Fiind toate de al său plac,

Nu ferește nici un lac,

Ce înainte ca să poată

Păn la brâu în tină-noată,

Ș-încărcat cu grea povoară,

Deși plin e de ocară,