După ce au fost trecut

Mai mult decât ani o mie

De-ncruntată dușmănie,

Lupii pace au făcut

Cu păstorii și cu turme.

La îmbi de folos era

Ca masacrul să se curme,

Diși lupii i dizbârna,

Păstorii din a lor piele

Făceau bune cojocele,

Încât oaia-n liniștire

Nu putu mai ca să pască,

Dar nici lupul cu lesnire

N-au putut ca să răpească.

Drept aceea, întemeiet

Un tractat s-au încheiet

Ș-ambe părți dau spre tărie

Cuvenită chizășie:

Lupii dau pe lupișori,

Oile pe câinii lor.

Având pacea iscălită

După forma legiuită

Prin ghibacii comisari,

Ce era de neam măgari,

Urma liniștea în țară;

Pe cât lupii tinerei

N-aveau dinte, n-aveau ghiară,

Au fost blânzi ca niște miei.

Dar îndată ce la trup

Din lupșor ieșit-au lup,

Apetitul firesc mână

Să se-ncrunte la o stână

Ce-i lipsită de păstori.

Atunci lupii răpitori

De oi și de mei o sumă

Prind, despoaie și zugrumă;

Cânii, a turmei tărie,

Ce dupre acel tractat

Adormise-n lupărie,

Tot de lupi s-au zugrumat.

Încât iată adevărul

S-au vădit și astă dată:

Cum că lupul schimbă părul,

Dar sistemul niciodată!