Asinul și fluierul

Pe o holdă săcerată

Păscând asinul odată,

Din tâmplare au văzut

Fluierașul cel pierdut.

Vre, mirându-se, să știe

Di ce lucru a să fie

Lemnul cela găunos?

Deci l-întoarnă-n sus, în gios,

Tot cu botul său l-împinge,

Îl amirosă și-l linge,

Când, suflându-l, au sunat

Viers ce n-au fost așteptat.

Măi, măi, strigă-n bucurie,

Acest sunet d-armonie

Au vădit c-ascuns talant

M-au menit de muzicant,

Ș-astăzi nările-mi răsună

Pruba-n lume cea mai bună

Criticului pizmătar

Că viers face ș-un magar.

Share on Twitter Share on Facebook