Înalțat-am monumentul încă-n junea Românie,

Decât bronzul, fierul, piatra mult mai trainic am durat.

Pre el timpului fortune în turbata lor mânie

N-or putea ca să-l oboare pe cursul îndelungat.

Nu, de tot nu mor, că partea nobil-a ființei mele

La Cel care a creat-o va întinde al ei zbor;

Acolo ea, limpezită d-omenești pătimiri grele,

A ei voace va adaoge cătră a îngerilor hor,

Spre a lăuda Ființa care între lumele senine,

Fără început domnează și domni-va fără de fine!