Dacă-n barca ușurică petreci unda întărtată,

Au prin munților omete a ta cale de te duce,

Favorabil fie-ți Zeul, ce pe călători conduce,

Facă-agiunsul tău ferice ș-a ta cale-ndemânată.

Dacă-amu a ta simțire prin ochi este încântată,

Revederea patriei dacă estazul în tine-aduce,

Prin vorbirea armonioasă, prin cea artă ce străluce

Și prin care Italia nouă cum cea veche-i înălțată.

Pasul tău înaripează cătră insubra cetate,

Ce-n mărirea ei se nalță ca un arbore-n câmpie,

Între stolul de mici plânte la pământ ce-s tupilate.

În murindu-l văl vede-vei cum se poartă-n modestie,

În una unite daruri cu care-n anticitate

Se lăudau înalte genii răspândite în o mie.