Într-arinele-arzătoare crește-umbros și nalt fenic,

Vermele-și urzește-o lume numa-n sânul unui spic,

Vulturului place zborul pe-a fortunilor aripe,

Bucură-se fiara crudă în adâncul unei râpe.

Așa firea înțeleaptă, prin un farmec minunat,

Pre făptură cu simpatie cătr-un lucru a legat;

Pentru omul este Partia a Eliziei câmpie,

Unde toate i s-arată și-i răsună-n armonie.

Unde freamătul pădurei, murmuriul unui râu

Ni recheamă în memorie datoria unui fiu;

Cum natura înnoiește toate-odoarele-i plăcute,

Așa omul a sa Patrie s-o-nflorească prin virtute.