Doamne-Zeule, fântână de viață și lumină,

Căruia toată ființa, milioane lumi se-nchină,

De pe tronul fără margini, ce-n luceferi scânteiază,

Dintre legioane d-îngeri ce-n armonie t-adorează,

Te deștinde,-o, îndurate, la bordeiul umelit,

Unde, în a mea evlavie, templu ție am sânțit.

De ființa ta,-o, Doamne, strălucească a mea casă,

De altar sacrificărei fie inima-mi aleasă,

În ea-amorul semănat-ai pentru patrie, omenire,

Dă-i putere să lucreze prin cuvânt și făptuire,

Ca urmând a tale ordini în cuget mântuitor,

Pre pământ să pun temeiul traiului nemuritor.