În o epocă mărită, pe când patria încinsă

De junie și de glorie în putere a stătut,

A strămoșilor nalt cuget ș-a lor armă neînvinsă,

În un curs de ani o mie, mântuire-a fost și scut.

În prefaceri totdauna soarta gintelor desprinsă,

Când al armelor triumfuri chiar ca visul a trecut,

În mărețe inimi Ceriul însuflă virtute-aprinsă,

Prin a căreia putere Moldova nu a căzut.

Cest barbat, pe care patria plânge în durere vie,

Prin virtute și dreptate fu a ei apărători

Ș-azi vă lasă-n moștenire o prea sântă avuție.

Junilor, iacă-vă arma, scutul cel mântuitori,

Clironom virtuței sale moldovanul tot să fie,

Că-n virtute stă prezentul și al vostru viitori!