Dacă Troia-n a ei ziduri Paladiul ar fi pastrat,

Care Gioe chiar din Olimp a trimes spre-a ei ferire,

A lui Priamos domnie în putere și-nflorire

Teafără-ntre pericoli pe temeiuri ar fi stat.

Nu a zeilor urgie, nu Ahilevs înfiorat,

Nici a grecilor mii vase ce vărsau foc și pieire,

Nu Ulis prea înțeleptul, cu ghibacea uneltire,

Ilion ș-a sale temple în țărân-ar fi surpat.

Cu asemene scop mare, nației mântuitor,

Reglementul ca paladiu pe-Academie a urzit,

Ca să fie de virtute și științe viu izvor.

Că Moldovei sânta Pronie fericire a menit

Pe cât zelul și credința vor păstra acest odor,

Care după ani o mie p-orizon i-au răsărit.