Scena I

Potroacă — soldații

POTROACĂ: Deciuplina...
SOLDAȚII (în cor): Deciuplina...
POTROACĂ: Melitară...
SOLDAȚII: Melitară...
POTROACĂ: Este...
SOLDAȚII: Este...
POTROACĂ: Sufletu...
SOLDAȚII: Sufletu...
POTROACĂ (scurt): Armatii!
SOLDAȚII (idem): Armatii!
POTROACĂ (strigând): Gheorghe a Ștefanii!
GHEORGHE: Zent!
POTROACĂ: Vino-ncoace!
GHEORGHE (venind militărește): Trăiți, don sergent!
POTROACĂ: Așa să vine, măi dobitocule?! Nu știi nici cum să vine-naintea supiriorului, hai?! Ia vezi, că acuma te-nvăț melităria! Marș la loc!
GHEORGHE (se răsucește-n călcâie făcând stânga-mprejur și se duce la loc zicând mai-nainte): Trăiți, don sergent! (Dintre culise se aude glasul sergentului-major, care chefuiește, și strigăte de: „Vivat, á la votru” [1] .)
POTROACĂ: Gheorghe a Ștefanii!
GHEORGHE: Zent!
POTROACĂ: Vino-ncoace!
GHEORGHE (ca mai sus): Trăiți, don sergent!
POTROACĂ: Așa te-am învățat eu, măi idiotule?! Că mă bagi în cremenal! Așa știi tu să dai un rispect la un supirior? Prepune că mâine ar veni la cazarmă un grad, să zicem don general, cum te-ai prezenta? Marș la loc! (Gheorghe se duce la loc militărește.)
POTROACĂ: Vino-ncoa!
GHEORGHE (același joc): Trăiți, don sergent!
POTROACĂ: Aha! Acuma știi!? Car’ s’ zică, numa la general știi să te oprești scurt!? Apâi eu ce sunt, mă? Nu sunt tot supirior?
GHEORGHE: Ba da, trăiți...
POTROACĂ: Nu vorbi! (îl lovește cu nuiaua.)
SERGENTUL-MAJOR (dintre culise): Sergent!
POTROACĂ: Ordonați, don sergen-major!
SERGENTUL-MAJOR (tot din culise și după ce a zis din nou: „Vivat, â la votru!”): Pentru ce nu-l înveți mai bine cum să se prezante?
POTROACĂ: Îl învăț, don sergen-major, da’ nu vrea să-nțeleagă, nu-i deciuplenat!
SERGENTUL-MAJOR (intră-n scenă; însă, înainte de a intra, se aude din nou între culise: „Vivat, á la votru!”).

Share on Twitter Share on Facebook