Scena II

Sergentul-major, cei de sus

SERGENTUL-MAJOR (clătinându-se pe picioare):Ce face? Ce face? E nedeciuplenat? Lasă, că-l învăț eu acuma, să ție minte c-a fost în viața lui melitar! Dumneata ești de vină, că n-ai mână de fier... cu nuielușa aia nu faci nimica, domle! (Către Gheorghe.) De ce nu știi să te prezanți scurt, mă? Ești un individ! (Pe ton recitativ.) Soldatu trebuie să vie militărește, calcă orizontal, adică prependicular, scoate bonetu cu mâna dreaptă, îl trece-n cea stângă și se oprește scurt, bătând cu picioru drept în pământ, iar pe cel stâng aducându-l vertical, adică oblig, lângă cellant. Uite-așa! (Execută mișcarea și o greșește împleticindu-se. Apoi adaugă repede.) Râzi, hai?! Râzi de supirior!? (Pe ton recitativ.) Insulta supiriorului în timp dă pace!... (Aprins.) Ce articol e ăsta? Sergent, i-ai învățat?
POTROACĂ: Da, don sergen-major!
SERG.-MAJOR: Apâi de ce nu știi dac-ai învățat? Auzi, domle, să nu știe nici insulta supiriorului! Stai că te-nvăț eu!... Luați-l în spinare. (Soldații nu se mișcă) Ce, n-auziți?! Vă faceți n-aude! (la baioneta de la sergent și se repede printre toți lovindu-i. Atunci un soldat ia-n spinare pe Gheorghe.)
POTROACĂ: Câte ordonați, don sergen-major?
SERG.-MAJOR: Numai zece.
POTROACĂ (lovind pe Gheorghe): Una!
SERG.-MAJOR: Ai să-nveți insulta supiriorului?
GHEORGHE: Iertați-mă, să trăiți, don sergen-majur, că-nvăț! (Aceeași scenă se repetă până la zece lovituri. Din odaia serg.-major se aude: „Vivat â la votru!”)
SERG.-MAJOR (către Potroacă): Pentru ce ai mâncat o lovitură?
POTROACĂ: N-am mâncat nici una.
SERG.-MAJOR: Ba ai mâncat! Eu nu sunt beat!
POTROACĂ (dă lui Gheorghe a unsprezecea lovitură): Gata!
SERG.-MAJOR (către Gheorghe): Acuma știi? Să-nveți minte! Știu eu pentru ce nu-nvățați voi nimica! Pent’ că s-a desființat bătaia din armată! Ia să fie bătaie, să vezi cum ați mai învăța! Auliu, mamă! Când eram eu răcut, pă 8l, știu că era meliție! Acuma-i curată prosteală! Atunci azvârleai tesacu de zbârnâia în scânduri și te punea să-l scoți cu dinții. Acuma nu mai e meliție, nu mai e deciuplină, nu mai e nimic! Săraca bătaie, numa ea v-ar veni de hac... Da de! Acuma nu să mai bate, acuma e meliție nouă, de-aia sunteți așa de procopsiți! (Lui Potroacă.) Ai o țigară?
POTROACĂ: Parol n-am, don sergen-major.
SERGENTUL-MAJOR: Care are o țigară? Să zică prezent!
SOLDAȚII (se reped care mai de care, se opresc scurt și strigă): Poftiți, să trăiți, don sergen-majur!
SERGENTUL-MAJOR (după ce a luat o țigară de la unul): Duceți-vă la loc! (Soldații fac stânga-mprejur și se duc la loc. Serg.-major dă să intre-n odaia lui. La intrare se oprește puțin.) Pă dobitocu ăsta (arată pe Gheorghe) să-l pui un ceas cu cățeaua-n spinare! (Iese.)