Scena reprezintă o stradă sau o piață. Ba suc și Forfecaru intră fugind și gâfâind. Forfecaru înainte cu capul gol, Bursuc peste câte va secunde tot fără pălărie.
FORFECARU: Ufff! Ce căldură!
BURSUC (apărându-se cu umbrela deschisă): Pardon… Care va să zică, pardon, neică!… Ufff!.. (Se reazemă de spate).
FORFECARU: Mizerabilii!… Mi-ați luat nu numai pălăria, dar și țigara de havană!
Bursuc (cu glas tare): Am să le arăt eu, dacă e vorba! (Și mai sus.) Am să-i interpelez în Senat! Și dacă n-o să-l interpelez, măcar am să-i întrerup! Și dacă n-o să-i întrerup cel puțin!… (Se uită de jur împrejur.) De nu m-ar fi auzit cine-va!...
FORFECARU: Ei, și?
BURSUC: Înțelegi, poate să auză guvernul, pardon!…
FORFECARU: Pardon, nu înțeleg de loc!
BURSUC: Măi omule, sunt disident, pardon, nu uita!
Se aude zgomot în afară.
FORFECARU (plecând): Ai s-o ștergem! Auzi că vin!
BURSUC: Ei aș șterge mai degrabă o pălărie că am rămas cu capul gol, pardon! (Ies.)