Ședința

BURSUC (ridicându-se): Asta vă este, pardon, Camera? Noi senatorii am fost totdeauna acuzați că tratăm cu Morfeu. Apoi, să spun drept, parcă e mai multă animație la noi decât aici. Eu pân-acuma n-am auzit niciun discurs. (Pauză. Moderatul sforăie tare.) Poftim! Aș jura că sunt la Senat! (malițios, către lojă:) dacă sexul frumos n-ar fi așa de frumos reprezentat! (către galerie:) Și tribuna publică, n-am ce zice!

PITICUL (intră repede, cu buzunarele pline de hârtiuțe): Ai da mult dumneata să auzi un discurs substanțial?

BURSUC: Firește că da.

PITICUL: Să poftești atunci! (Deputații ocupă locurile.) Domnii mei! Mai întâi declar că voi fi foarte scurt…

VOCI: Bravo!

PITICUL: La anul… (Caută hârtiuțele din toate buzunarele, până se oprește la una.) La anul 1821…

VOCI: Vino mai încoa. Lasă-l pe Tudor! Mai apropie-te!

PITICUL: De ce nu-mi dați pace? Eu nu sunt avocat. Eu sunt un biet pitic! La anul… (Același joc cu hârtiuțele.) La anul 1848…

VOCI: Mai! Mai încoace! Vino la alte deraieri, la deraierea de la Bârnova!

PITICUL: De ce nu-mi dați pace? Eu nu sunt avocat! La anul… (Același joc cu hârtiuțele.) La anul 1866…

VOCI: Încă! Nu abuza de răbdarea poporului! Te vom, țintui la stâlpul infamiei!

PITICUL (urlând, țipând, bătând furios cu pumnul în masă): Respectați-mi cel puțin copilăria! Eu nu sunt avocat! (liniștit) Am să vă citesc ceva foarte de actualitate, ceva urgent, o ultimă oră. Vă rog ascultați… (Se face tăcere.) Este o operă modernă, a cărei importanță nu poate scăpa nimănui. (Pauză. Citește:)

„Visul Maicei Domnului!” (Pauză. Citește:)

„Bucură-te ceea-ce multe bucurii ai dat lumii. Bucură-te prea lăudată acoperitoarea și folositoarea noastră. Bucură-te stăpână, sceptrul împăraților celor bine credincioși. Bucură-te liman neviforat și nădejdea celor deznădăjduiți!! „Bucură-te diurnă, bucură-te tantiemă, bucură-te program fără realizare, bucură-te iarba fiarelor, bucură-te pivniță, bucură-te demon, bucură-te cașcaval…

BURSUC (cântând bisericește): Doamne mituiește, Doamne mituiește, Doamne mituiește…

PITICUL: Eu nu sunt avocat! Când veți avea și D-v. Capitalul meu, atuncea să cântați. (Continuă citirea:) „Bucură-te scăparea și mântuirea păcătoșilor și a celor săraci și străini. Bucură-te dulceața cea plină de desfătare.” Bucură-te inviolabilitate, bucură-te bilet de liber-parcurs, bucură-te decret de dizolvare, bucură-te chinoros, bucură-te cumul, bucură-te 1821, 1848, 1856, 1864, 1888, bucură-te fir neîntrerupt, bucură-te…

BURSUC: Asta e curat turnul lui Babel…

POPESCU: Ba e curată turbare.

BURSUC: Atunci e turnul, lui Babeș.

PITICUL (supărat): Eu nu sunt…

TOȚI (în cor): …Avocat!

BURSUC: Așa nu vă înțelegeți nici până mâine. Mai bine puneți chestiunea la vot.

VOCI: La vot! La vot!

PITICUL: Pun la vot „Visul Maicii Domnului”!

POPESCU: Dar nu mai suntem în număr!

PITICUL: Nu face nimic. Domnii ușieri vor fi așa de amabili, ca să voteze și dumnealor. Poftiți, domnilor ușieri, votați, —căci nu mai trăim în epoca fanariotă a privilegiilor (plânge)Generații mari, răposați iluștrii… Garibaldi (plânge tare) Doctorul Drasch… (mai tare plânge)Napoleon… (plânge formidabil) Uuu! Săracu Napoleon! Napoleonache, Napoleonică, (urlă)Mazopa, Heliogabal, Traian, Papa de la Roma, toți au luptat, împreună cu Tudor-Vladimirescu, ca să sfărâme privilegiile!... Poftiți, domnilor ușieri, votați… (Merge de votează și iese.)