IX

Ce sunt acești streini care vin să revoluționeze și să schimbe soarta unei nații întregi? Cum niște streini pot ei doborî o soțietate puternic întemeiată? Ce principiu, ce interes vital al soțietății reprezentează? Prin ce lupte, prin ce mijloace ajung la putere și la a domni asupra românilor?

După căderea imperiului Orientului întreg supt puterea turcilor, mulți greci din Constantinopol și Rumelia își căutară o scăpare în principate, care se bucura de libertate. Săraci, ei se apucară de negoțul mărunt și de industrie ² . Ei ajung a lua astfel în mână toată industria și comerțul țării și a alcătui o burghezie bogată. Îmbogațindu-se, se însor cu pământence, dobândesc astfel drepturi și încap în boierii. Ei se înalță la putere, după cum s-a înălțat burgherii în Europa. Se fac apărătorii poporului ³ împotriva apăsării aristocraților și caută a le doborî privilegiurile. Astfel își fac partida puternică în țară și încep lupta în contra boierilor pământeni. Răi, intriganți etc. (tablou de dânșii); ei n-au decât o țintă fiscală. Vor să doboare toate privilegiurile, să pună mâna pe stat, să emancipeze pe țărani de boieri, ca să-i poată despuia ei în numele statului. Dar poporul nu-i cunoaște; vede că ei sunt vrăjmașii boierilor ce îi tiraniza și îi reazămă.

Încă din vremea lui Mihai Vv., grecii se făcuseră nesuferiți pământenilor. Aceea ce ni se dovedește... etc... (după Magazin)... În Moldova...

Domnia lui Brăncoveanu mai pre larg... el reprezentează spiritul boierilor... Aristocrația nu mai reprezenta nimic, pierduse virtuțile militare, se corupsese. Despuierile poporului cu birurile; stricarea armatei spre a face clăcași etc.

Cază dar această aristocrație infamă ! Vie fanarioții, care să răzbune suferințele poporului. Și oricât de rău ar aduce ei țării, când poporul va vedea că misia lor de zdrobire s-a sfârșit, va ști a-i mătura din țară și naționalitatea va ieși biruitoare, mai frumoasă și mai puternică! După moartea lui Mihai, Radu Șerban răzbună vitejește pe români asupra ungurilor și moldovenii, supt Tomșa, pedepsesc pe poloni, care, protecționând pe Movilești, se încearcă a-și redobândi influența asupra Moldaviei. Aceste lupte slăbesc puterea și a românilor, și a ungurilor, și a polonilor, și le pregătește comuna nenorocire.

Radu Mihnea al X-lea se urcă pe tron la 1611. El fu cel dintâi domn care veni în scaun însoțit de o mulțime de greci. Boierii pământeni se tulbură l-această vedere și la neorânduielile grecilor și formează comploturi împotriva lor și a domnului. Stolnicul Bercan de la Mărăcineni se pune în capul acestor comploturi, dar capul lui și cu al soților săi cad supt securea gâdei și o luptă înverșunată, care ținu două secole, începu atunci între greci și boieri. Cinci ani dup-aceea, vestitul paharnicu Lupu și căpitanul Buzdugan pradă și măcelărește pe toți grecii din țară. Dar supt domniile următoare, de la 1618—1631, grecii, favorizați iarăși, se înmulțiră și cautară a-și răzbuna. Boierimea atunci, în desperanță, se revoltă. În zadar Leon-Vv., la 1631, izgonește pe toți grecii din țară, căci era prea târziu. Boierii izbutesc a alege domn pe Matei Basarab, capul partidei boierilor. Tot atunci în Moldova, boierii, ajutorați de popor, gonesc pe greci și pe Alexandru-Vv. Iliaș și Vasile Lupul se numește domn. Dorința de unire a țărilor aprinde din nenorocire un rezbel crud între ambele țări surori și pregătește slăbiciunea lor. Supt impresia uneltirilor grecilor d-a deznaționaliza pe români, Matei și Vasile caută a întemeia puternic naționalitatea; limba românească se introduce în școli, biserici și administrații; școli se ridică, tipografii se întemeiază și țările se dotează de o condică de legi. Din nenorocire, interesul egoist al boierilor îi făcu sa uite interesul național. În loc d-a ușura pe popor, ei îi împovărară cu dăjdii și condica nouă întărește și mai mult robia. Poporul suferă și strigă; armata se revoltă și țara cade în cea mai groaznică anarhie militară. Costandin Basarab izbutește prin ajutorul strein a stinge anarhia, desfăcând armata și slăbind țara.

Un grec, Mihnea-Vv., se urcă atunci pe tron, la 1658, și răzbună cumplit purtarea cea neomenoasă a boierilor către popor. În domnia acestuia, a lui George și Grigore Ghica și a lui Radu Leon, grecii se înmulțesc iarași în țară și cu dânșii și suferințele ei. La 1669, boierii, ajutorați de popor, se ridică din nou asupra grecilor și izbutesc a-i goni din țară și a dobândi un domn ales de dânșii, dar pentru scurt timp, căci la 1672, cu Grigore Ghica și în urmă cu Duca-Vv., grecii iarăși se reîntoarseră.

În Moldova, în acest an, boierii, supt comanda Hânceștilor, caută a goni pe greci din țară împreună cu Duca-Vv., dar sunt biruiți de dânșii, cu ajutorul turcilor. Acest patronaj ce le dă turcii aruncă privirea lor către nemți și poloni.

Însă puterea lor nu ținu mult. Ajutați de turci, boierii izbutesc a numi domn pe Șerban Cantacuzino. Supt domnia acestuia și a lui Brâncoveanu în Țara Românească și a Cantemireștilor în Moldova, intrigile grecilor se precurmară și boierii stăpâniră țara în pace de dânșii, în vreme mai mult de treizeci ani. Din nenorocire, boierii nu știură a se folosi de acest timp. În loc d-a se uni între dânșii spre a se apropia de popor, d-a căuta a-l ridica până la dânsii, ei se izolară de dânsul. Corupți și degradați, ei pierdură până și virtuțile militare cu care se fălea odinioară și nu mai reprezenta nici unul din simtimentele poporului. Puterea armată a țării, în domnia Brâncoveanului, se dezorganizează ca să-i facă clăcași pe la moșii. În loc d-a căuta putere în popor, împotriva turcilor, ce din ce în ce se făcea mai asupritori, călcând legămintele țării, mărind tributul și globind-o în toate chipurile, ei alergară după falsa protecție când a nemților, când a rușilor. Afară de aceasta, caracterul lor mobil și nestatornic băgă discordia până și între dânșii. Odioși țării, bănuiți turcilor, ei sunt lesne săpați de fanarioți, din care unii, precum Mavrocordații, acum luaseră o mare influență pe lângă Poartă, și astfel capetele celor mai însemnate familii a țării cad sub securea turcilor sau sunt silite a scăpa la ruși (unde împreună cu Cantemir merg să concure puternic la civilizarea acestei colosale împărății, care era ursită a atârna atât de puternic în viitorul nostru) și la nemți, și fanarioții dobândiră pe seamă-le domnirea statornică a ambelor țări.

Ei măriră încai cu demnitate și curaj, și istoria, la acest spectacol trist, aruncă un val asupra greșalelor, crimelor lor, spre a putea da o lacrămă compătimitoare cumplitelor lor nenorociri. Acei ce rămân în țară încearcă a se mai lupta și pier. Îndată grecii îi doboară, sărăcindu-i prin contribuții și confiscări și prin omoruri. Cei mai mulți se trag la țară și, ruinați, intră în popor, de unde ieșiseră, și ajung în stare de clăcași.