XXVI

Era după-amiază când începu bătălia printr-o furioasă pușcărire din ambe părți. Artileria dușmanului ne supăra puțin, precum și puștile noastre pe dânsul; dar artileria noastră după drum îl vătăma greu. El se clătise din loc și se apropie cu pas încet spre linia noastră, care sta frumos neclintită, așteptându-l. Artileria noastră urmă furtunând de peste toată linia cu mare pagubă a dușmanului; și i-ar fi pricinuit stingere multă, dacă nepotrivirea locului nu-i slujea pe alocurea de zid de apărare împotriva ghiulelelor, care se îngropa în pământ. Atunci, dintre vrăjmași, pieri, izbit de o ghiulea de culevrină, Ștefan Borseny, unul din cei mai însemnați nobili unguri.

Pe la două ceasuri după-amiazi ⁸⁴⁵ , desperarea dușmanilor de pustiirile ce le făcea artileria romănă așezată pe drum inspiră străjeruluimaior general Cauriolo o idee fericită, care hotărî soarta bătăliei. El se înfățișa înaintea lui Basta și îi zise că el se leagă că, cu o bună mână de muschetari aleși, va putea pune mâna pe artileria dușmană, așezată pe drum, care atât de vătămătoare este armiei lor. Plăcu lui Basta această propunere și îndată scoase din rânduri trei sute din cei mai buni muschetari și îi dete lui Cauriolo. Acesta apucă cu vro cincizeci pași mai nainte de aripa dreaptă și, luându-se pe lângă dealuri, ascuns și apărat de cotiturile lor, înaintează repede asupra gvardiei de secui și sârbi ce era lăsată spre apărarea artileriei noastre ⁸⁴⁶ .

Mihai, văzând acea ceată de muschetari inaintând cu hotărâre, se îndoi de vro stratagemă și porunci la cel mai vecin escadron de lăncieri, în număr de trei mii călăreți, ca să împresure pe dușman, izbind în coastă pe muschetarii povățuiți de Cauriolo. Basta însă văzu acea divizie de lăncieri stând gata a se pune în mișcare și, bănuind menirea lor, porunci lui Melchior Rottowitz ca, cu toți raiterii săi, să grăbească a întâmpina pe lăncierii noștri și a-i izbi când se vor mișca, până a nu apuca ei a izbi pe muschetari.

Într-aceea, artileria românească își urmă pustiirile sale în rândurile dușmanului. Încă cei două mii archebuzieri secui, ce se afla așezați pe înălțime, văzând că dușmanii înaintează spre dânșii sloboziră asupră-le toți într-un foc de rând; dar puțin îi vătămă, căci nu măsurase bine distanța și era la vreo două sute de pași departe de dânșii. În același timp se mișcă înainte și acel divizion de lăncieri, mai sus pomenit, în care Mihai pusese nădejdea și de care Basta foarte era în grijă; dar pân-a nu ajunge a izbi pe muschetari, pe care i-ar fi zdrobit cu totul, Melchior Rottovitz se grăbi a sprijini furia lor, împresurându-i cu raiterii săi și, după ce se tăiară unii cu alții câtva, fură lăncierii noștri respinși înapoi.

Într-acest chip scăpând muschetarii de izbirea lăncierilor români, năvăliră spre paznicii artileriei noastre. Aceștia, din pricina norilor de fum și de pulbere ce întuneca până în depărtare aerul, nu vedeau apropierea dușmanului, când acesta, ajungând la bătaie, începu a trage într-înșii, luându-i pe la spate. Astfel izbiți fără veste și fiind în mai puțin număr paznicii artileriei, tot ce făcu spre apărarea lor fu zădarnic și mai toți căzură morți peste carele artileriei, care pică astfel în mâinile dușmanului. Îndată Cauriolo porunci de întoarse gurele tunurilor, astfel cuprinse, către linia noastră ⁸⁴⁷ .