Ș-ALTĂ PILDĂ CU PORUMBUL

Porumbul iaste o pasăre mai bună și mai întreagă decât toate păsările. Și când mérge să să hrănească și apucă grăunțul cu gura și nu-l înghite, ci-l ține în gură și să păzéște și caută să nu cumva să să lase la dânsul uliul și să-l prinză. Déacii, deaca vede că nu iaste uliul deasupra lui, atuncea el înghite grăunțul.

Iată, acesta fiind o pasăre, vedeți cum să străjuiaște și să păzéște, ca să nu piiae cumva făr’ de vréme. Așa și voi, fraților și feții miei, înțelégeți pildă de la acest porumbu și vă învățați și vă dășchideți ochii și vedeți că vine uliul, adecă ceasul morții. Și când șădeți la masă, de vă veseliți cu mâncări și cu băuturi, nu faceți vorbe și cuvinte dășarte și făr' de ispravă, ci priveghiați și vă gătiți, că nu știți în ce ceas va veni moartea. Pentr-acéia totdeauna să vă fie gândurile și cugetele la Dumnezeu, și vă întăriți cu cuvintele lui Dumnezeu, și vă străjuiți cum să străjuiaște porumbul de vânătoriia uliului. Că cum iaste uliul porumbilor, așa ne iaste și noao ceasul morții.

ALTĂ PILDĂ, PENTRU STRATOCAMIL, ADECĂ GRIPSOR

Cuvântu al 11

Stratocamil, adecă gripsorul, iaste o pasăre mare și mai meșteră decât toate pasările. Deacii, deaca oao și când va să scoată pui, el nu zace pre oao, ca alte pasări, să le clocească și să le încălzească cu trupul, ci le bagă în apă și le păzéște cu ochii și cu mintea și caută tot la iale și ziua și noaptea neîncetat, păn? ce să clocescu oaole și-și scot puii. Iar de-și va dăzlupi ochii și mintea dupre oao și va privi într-altă parte, iaste altă jiganie, de-și samănă cu șarpele, pre carea o cheamă aspidă. Deci, când vede pre stratocamil păzindu-și oaole, iar ia vine și să apropie de dânsul și stă și așteaptă, ca doar își va întoarce stratocamilul ochii să caute încătrova, iar ia să sufle spre dânsele și de duhul ei să se strice și să să împuță. Și până nu scoate stratocamilul puii săi, nu fuge acea aspidă.

Așijderea și întunecatul satana, când véde pre om că stă pre rugă și vorbéște cătră Dumnezeu și iaste plin de bunătăți și de cuvintele lui Dumnezeu, toate le lasă și stă tot acolo, ca doară ar strica bunătățile lui, ca și aspida oaole stratocamilului.

Pentr-acéia, fraților și feții miei, când veniți în bisérică și vă rugați, să nu vă fie vorbele nici gândurile pentru solii voștri, sau de semile care veți vrea să luați cuiva, sau de aurul și de argintul vostru și de alte avuții, ci de nici un lucru deșert să nu gândiți. Și să vă păziți de toați lucrurile ce nu să cad, și să aveți minte întreagă cătră stăpânul cel de sus, Domnul nostru Iisus Hristos, ziua și noaptea și în toată vrémea. Ca să pogoare și să vie căldura dumneziirii lui în mințile voastre, de la dreapta lui cea putérnică și tuturor biruitoare, și să să umple inimile voastre de duhul sfânt. Deacii atuncea să vor dășchide inimile voastre și veți vărsa lacrăme calde den ochii voștri, cum zice dumneziescu

Ioan Léstvicinicul: „Tot omul carele varsă lacrăme pentru jalé, acélea nu sunt priimite de la Dumnezeu; iar cela ce varsă lacrăme în sfintele rugăciuni, fiind aprinsu de dragostea lui Hristos, acéle lacrămi vor fi priimite și plăcute lui Dumnezeu“. Drept acéia vă trezviți și vă rugați să nu întrați în năpastă. Să fiți lui Dumnezeu jertvă vie și nevinovată, și vă veți bucura și vă veți veseli, cum zic picioaréle stratocamilului, cându-și vede puii ieșind din oao.