Fiinţă tu — găsi-voi cândva cuvenitul

sunet de-argint, de foc, şi ritul

unei rostiri egale

în veci arderii tale?

Al seminţiei mele cel din urmă sunt.

Pumn de lumină — tu, pumn de pământ. Tu rodie,

tu floare mie, cu puteri de zodie,

unde şi când găsi-voi singurul cuvânt

în cercul nopţii să te-ncânt?

Nepriceput pe lângă vetre

dar înţeles de zei şi pietre,

cavântul unde-i — ca un nimb

să te ridice peste timp?

Cuvântul unde-i — care leagă

de nimicire pas şi gând?

Mă-ncredinţez acestui an, tu floare mie,

ca să sfârşesc arzând.