Şi vine toamna iar'

ca dup-un psalm aminul.

Doi suntem gata să gustăm

cu miere-amestecat veninul.

Doi suntem gata s-ajutăm

brinduşile ardorii

să înflorească iar' în noi

şi-n toamna-aceasta de apoi.

Doi suntem, când cu umbra lor

ne împresoară-n lume norii.

Ce gânduri are soarele cu noi –

nu stim, dar suntem doi.