În noapte undeva mai e

tot ce-a fost şi nu mai e,

ce s-a mutat, ce s-a pierdut

din timpul viu în timpul mut.

În Hades e — tot ce-a trecut

Din aheronticul ţinut

vin toate amintirile.

În Hades e — tot ce-a trecut

prierii şi iubirile.

Cântăreţi bolnavi

Purtăm fără lacrimi

o boală în strune

şi mergem de-a pururi

spre soare-apune.

Ni-e sufletul spadă

de foc stinsă-n teacă.

Ah iarăşi şi iarăşi

cuvintele seacă.

Vânt veşnic răsună

prin ceţini de zadă.

Purces-am în lume

pe punţi de baladă.

Străbatem amurguri

cu crini albi în gură.

Închidem în noi un

sfârşit sub armură.

Purtăm fără lacrimi

o boală în strune

şi mergem de-a pururi

spre soare-apune.

Răni ducem — izvoare —

deschise subt haină.

Sporim nesfârşirea

c-un cântec, c-o taină.