Roman, 11. XII.1934

Iubiţii mei Geo şi Elly, Toată săptămâna trecută mi-a fost rău şi n-am putut săi vă scriu, piciorul se umflase şi aveam febră mare, credeam] că va ieşi un nou abces la şold însă acum umflătura a dat j înapoi şi mă simt mai bine.

Cartea de Aragon am cetit-o încât nu trebuie trimisă înapoi atât de grabnic; poţi s-o ţii cât vrei şi s-o împrumuţi cui vrei.

În ultima carte poştală sau în penultima îmi seri ai, Geo,] că se petrec multe infamii la Bucureşti.

Şi aici se petrec multe, şi pretutindeni, sufăr enorm de pe urma multor chestiuni ce s-ar zice că „nu mă privesc” (ah, formula aceasta scârbos de comodă) şi numai justiţia vindicativă a unei imaginare ghilotine restabileşte puţin echilibrul în nopţile de febră, tăind capete fără încetare. Cel

1 Geo Bogza, Accidente de muncă în petrol, „Cuvântul liber”, An II, j nr. 3 din 24 noiembrie 1934, p. 6-7.

2 Poemul Paris.

Păcat că măcar o parte din ele nu cad cu adevărat. Există oameni în oraşul meu care ar fi stupefiaţi dacă ar şti că eu sufăr din cauza lor. În plus sunt paralizat şi fără nici o putere, tocmai acum când adevărurile elementare devin pentru mine din ce în ce mai luminoase.

Ieri a venit sora mea din Iaşi cu copilul ei încât am avut o mare bucurie.

Toată ziua sunt cu capul în perne ca să adorm şi să-mi treacă astfel necazurile.

Începând de sâmbătă mă simt totuşi mai bine.

Vă sărut cu dragoste multă, M. Blecher

Citesc în acest moment colecţia „unu” şi găsesc nişte esseuri extraordinare ale tale; cel asupra vocabularului şi cuvântului căcat e cel mai bun esseu pe care l-am cetit în româneşte, e îmbâcsit de idei bune şi tari1.

Camera mea e călduroasă, curată, luminoasă. Chiar mama mea s-a îngrijit ca totul să fie în ordine.

Vă aştept dar şi vă rog mult să-mi anunţaţi cu ce tren veniţi, ar fi mai bine să veniţi ziua sau seara şi nu noaptea fiindcă Romanul e un orăşel de provincie şi noaptea e o mare pustietate, toată lumea doarme, nu sunt trăsuri. Însă aveţi trenuri foarte bune, vreo şase, în timpul zilei. Cumnatul meu vă va aştepta la gară.

Cu dragoste şi dor mare, M. Blecher

Vă rog foarte mult să veniţi.

Încă n-a venit „Vremea” la Roman, vine mâine, mulţumesc mult pentru toate.

Geo Bogza, în vocabular, divagaţii şi precizări, „unu”, An III, nr-32, decembrie 1930.