Roman, 12. X.1934

Iubiţii mei Geo şi Elly, Vă scriu numai o carte poştală fiindcă toată ziua sunt copleşit de toropeală. E poate efectul revenirii la normal; mă simt mai puţin obosit şi azi dimineaţă pe terasă am inhalat aer pur care m-a înviorat. Casa surorii mele e departe de! Oraşul propriu-zis, nu e aici nici zgomot şi nici praf. Cumnatul meu şi sora mea sunt extraordinar de amabili şi serviabili. Ei mi-au pus la dispoziţie până şi o odaie unde pot să-mi primesc musafirii. Casa şi inima mea vă sunt deschise.

Veniţi la mine când vreţi şi staţi cât vreţi.

Muşchii pieptului care mă dureau îngrozitor m-au mai lăsat.

Vă sărut, vă voi scrie mai mult, M. Blecher

P. S. Inutil să vă adaug că o mulţime de chestiuni morale cu privire la Braşov mă agită, vă rog a-mi scrie ce s-a făcut.