Roman, 22. VI.1935

Iubitul meu Geo Bogza, Chiar acum am primit mandatul tău postai de 1000 lei] Iţi închipui cred bucuria şi surprinderea mea. Este într-adevăl excesiv de frumos din partea dlui Donescu1 şi dintr-a ta cară desigur te-ai interesat ca mandatul să existe şi să pornească] Iţi mulţumesc infinit; deasupra chestiunii de bani este o chestia de „admisiune oficială” care este în întregime opera ta şi pentru care niciodată nu-ţi voi fi îndeajuns de recunoscători

Ştiu că nu-ţi plac asemenea mulţumiri însă fără tine aş fi continuat să vegetez în cel mai execrabil şi mai obscul anonimat, îmbuibat de visuri absurde şi de dadaismJ învechite. Ţie îţi datorez înainte de toate organizarea meâ şi apoi posibilităţile de publicare. Este ceva ce se numeştd „sensul vieţii”, iartă-mi cuvântul acesta mare, şi tu ai dat ua sens „vieţii” mele.

Câteodată mă apucă un fel de frenezie de iubire şi da recunoştinţă, aş vrea să-ţi scriu scrisori interminabile şi numai teama că te voi inoportuna mă împiedică s-o fac. 1

Toate acestea sunt scrise şi pentru Elly. Ea participă la bucuria mea cu puritatea, bunătatea şi simplicitatea ei cărei sunt mai presus de ale tuturor din lumea asta.

Vă sărut pe amândoi, cu dragoste, cu dor, cu căldură, 1

M. Blecher

1 CA. Donescu, director literar al ziarului „Vremea” (1928-1938; 1940-1944).