Roman, 28. XII.1934

Iubiţii mei Geo şi Elly, Ieri am primit cartea poştală de la Voronca, care m-a emoţionat foarte mult. I-am răspuns imediat. Sunt foarte sensibil la aceste semne de simpatie (unde văd şi amestecul vostru).

Îmi trec zilele în aşteptări, aştept să plece rudele ca să fiu mai izolat, aştept să treacă sărbătorile ca să mă pun din nou

1 Silviu Roda: scriitor minor, colaborează la „Front literar”, „ALPHA”, „Manifest”, redactor la „Foc tânăr” (Roman, 1934, un singur număr).

La scris. E stupid felul în care îmi este răpit timpul meu material; se poate întâmpla ca oamenii care îmi povestesc fel de fel de lucruri să aibă de spus şi lucruri interesante, dar esenţialul e că îmi răpesc timpul. Eu nu dispun decât de cel mult două ceasuri pe zi lucide şi calme, şi tocmai atunci am vizite.

Sandu Haymovici vine în fiecare zi la mine, îmi spune câte în soare şi-n lună, eu nu am nici o aspiraţie comună cu el, nici un gust, nici o preferinţă, nimic, însă îl ascult cu o răbdare într-adevăr îngerească fiindcă nu pot face altfel. Aşa fac şi cu alţii, fiindcă nu contrazic niciodată pe acei care sunt prea departe de mine.

Iată dar ce se petrece în momentul de faţă la Roman, Vă sărut cu dragoste mare, M. Blecher