Roman, 31. X.1934

Dragul meu Geo Bogza, Iată-mă-s la soare, pe terasă, unde am primit scrisoarea ta care se acordă minunat cu dimineaţa aceasta frumoasă şi caldă. Îţi mulţumesc mult pentru tot ce faci pentru mine. Este nevoie oare să adaug că această frază traduce slab adevăratul sentiment de la care porneşte? E ceva mai mult decât o mulţumire: o gratitudine caldă pentru stâlpul solid de sprijin care eşti tu în viaţa mea. Te rog însă să nu-ţi fie teamă de expresia mea, nu voi abuza niciodată de tine şi voi şti, cred, să nu te plictisesc niciodată. E mult, e enorm, e nesperat, tot ce vine de la tine. Ieri am reînceput să scriu puţin; de când am venit n-am scris un rând; ieri vreo cinci pagini, scrise liniştit, calm, deşi despre lucruri „tari”.

Viaţa mea continuă aceeaşi. Vizite nu prea am însă din când în când tot pică vreun burghez cum de exemplu un văr al meu infect, greţos, bogat, în câteva cuvinte: un negustor de vinuri en-gros care a vizitat vara asta Peştera Dâmbovicioarei şi posedă un aparat de radio şi, bineînţeles, ţine absolut ca aceste două lucruri să nu rămâie în secret; vezi desigur tipul. Mă gândeam să-ţi scriu că e un porc, pur şi simplu, însă ieri am privit jos în ogradă nişte porci cum se scărpinau şi cum mâncau avid murdării şi am găsit satisfacţia lor animalică, nu ştiu cum, sublimă şi porcii înşişi foarte frumoşi în calitatea lor de porci. Vărul meu n-are nimic din splendoarea unui astfel de animal. E un mare noroc pentru mine că are cel puţin tactul de a sta puţin în vizită.

Ce alta să-ţi mai scriu? Mici fapte fără mare însemnătate:

Zilele trecute m-a vizitat un tânăr poet din împrejurimi şi mi-a vorbit şi de Corp transparent. „Cetiam cartea asta pe lacul din parc; cu o mână vâsleam şi cu alta ţineam cartea când, deodată, a venit un mic vânt şi mi-a luat-o din mână aruncând-o în lac. Acum Corp transparent e în fundul lacului”.

Curios destin, nu? Şi cu atât mai mult cu cât e vorba de lacul multora din nostalgiile mele.

Saşa Pană mi-a trimis o carte cu poeme, îi voi scrie pentru a-i mulţumi şi toate celelalte. Îmi trimite „unu” în rate de câte zece, pe măsură ce le înapoiez pe cele cetite (pentru că, dacă sunt cumva necinstit, el să nu piardă toată colecţia, ci numai zece numere). Bineînţeles că i le înapoiez în cea mai perfectă stare pentru ca să ştie şi el că suntem şi noi oameni spălaţi1.

Ce bine ar fi dacă tu şi Elly aţi putea veni la Roman. Este loc unde să vă instalaţi cum vă place şi vă asigur că aţi fi mulţumiţi. Cumnatul meu e un om fără meschinării. El face totul pe placul meu. Când voi fi la casa mea veţi fi desigur la voi acasă. Până acum s-au îndreptat unele lucruri la casa mea, s-a făcut o terasă ca la Leysin şi în primăvară se face baie. Până atunci este însă totuşi o locuinţă foarte confortabilă şi spaţioasă. Vara şi toamna sunt nenumărate flori, mi se aduc de-acolo în fiecare zi buchete de dalii splendide, ador floarea asta pentru că e simplă şi colorată viu.

Te sărut pe tine şi pe Elly, al vostru, M. Blecher

Te rog mult dacă se poate să faci tu însuţi corecturile la Paris, îţi mulţumesc mult de tot.