Roman, 3.1.1936

Iubiţii mei Geo şi Elly, Este ora 8 jumătate, când începeam să vă aştept în odaia mea. Îmi pare nespus de rău că aţi stat numai atât, abia acunJ când aţi plecat îmi amintesc de o mulţime de lucruri pe cară vroiam să vi le spun. În urma voastră a rămas vidul cel dej toate zilele, dar totuşi marea bucurie că aţi fost aici, că aţi] existat realmente în această cameră mă mângâie şi îmi procură gânduri plăcute (eu am gânduri plăcute şi neplăcutei când sunt amărât îmi spun „hai, să mă gândesc plăcut!” şi visez tot felul de chestii).

Ce bine ar fi dacă aş sta mai aproape de Bucureşti!

Câteva lucruri au rămas nu îndeajuns de lămurite, unele sunt fără nici o importanţă, altele merită să revin asupra lor în câteva cuvinte.

În privinţa banderolei „întâmplări de dragoste şi moarte” îmi pare acum că este insuficientă şi că, de-ar rămânea singură, ar trăda conţinutul cărţii, pentru că în întâmplări ceea ce este mai important nu sunt faptele petrecute în sine ci modul de a le interpreta. Poate ar fi fost mai bine cum ai spus la început cu „viaţa jupuită până la sânge”. În tot cazul e bine, cred, de păstrat „întâmplări de dragoste şi moarte” şi de adăugat încă o frază în sensul celor scrise mai sus. Ce crezi?

Chestia asta e una la mână, a doua e cu privire la corecturi, te rog mult de tot ca la aceste ultime corecturi să nu mai suprimi nimic şi să nu modifici nici un pasagiu, fie el cât de didactic. Ştiu şi aprob că era necesară suprimarea pasa-giului cu perdeaua însă din moment ce am cetit eu însumi cartea în stadiul care este, s-o lăsăm aşa. Te rog înţelege-mă, asta nu înseamnă că n-aş aprecia modificările tale, dar aş vrea să nu mai am de-a face cu cartea, asta-i tot.

Şi acum ştiri „intime şi familiare”.

Dragii mei Geo şi Elly, Voi să ştiţi că taraful Fănică Luca o să mă îngroape pe mine, ăsta mă seacă la ficaţi, ăsta îmi rupe inima, ăsta „este ce este”, nu scriitorul Blecher. Ieri seară la Radio a cântat câteva romanţe şi arii naţionale extraordinare. Căutaţi să-1 auziţi în Bucureşti să vă cânte „Ciocârlia” şi „Brâuleţul” şi acea extraordinară romanţă populară „Boală, boală”:

Boală, boală

Zace omul şi se scoală

L

Dar de boala care zac Frică mi-e că n-o să scap

(Câteva versuri lipsesc

Mă duce la mănăstire, Şi pune pământ pe mine Pământu-i cu iarbă verde Trece mândra, nu mă vede Pământu-i cu iarbă neagră Trece mândra nu mă-ntreabă.

Iată cam totul pe ziua de azi. Continui să mă hrănesc bine şi abundent, deşi „fac” iar câteva zile de regim fără sare]

Cu prilejul Anului Nou a fost tămbălău mare, la 12! Noaptea au ieşit în stradă toţi vecinii mei şi au tras cu puşcaj m-au asurzit, timp de câteva minute nu se auzeau decât îm| puşcături, apoi au început cu urările în gura mare „La mulţi ani, coane Fănică”, „Mulţumesc, ţaţa Leana” şi aşa un ceai întreg, aici e mahala nu glumă!

Te rog, te implor dragul meu Geo Bogza nu te supăra de cele scrise în privinţa corecturilor, tu eşti înţelegător şi mq vei ierta, cred.

Te sărut cu infinită dragoste, pe tine şi pe Elly, M. Blecher