De vorbă cu M. Blecher1 de Geo Bogza

I*

A., L.'.

Ceasuri băteau, şapte, din turnuri ascuţite şi catolice clopotele bisericilor din Braşov, iar eu trezit din măduva adâncă a lemnului de pădure coboram în strada Ciocrac la no. 8 şi până aproape de miezul nopţii şedeam de vorbă cu prietenul meu Blecher.

A fost o vară şi pe urmă o toamnă foarte lungă cu frunza copacilor verde pe Varte şi pe Tâmpa Cu aerul care venea din munţi, matur şi copt, ca un romancier, ca Liviu Rebreanu.

Noi am vorbit tot timpul de lucrurile esenţiale ale vieţii de lucrurile pe care le iubeam mai mult decât orice, am vorbit despre lapte cu glasul desfăcut într-o claviatură de emoţii despre laptele alb şi substanţial, acest lucru

Poem publicat în „Frize”, An I, nr. 9 din 1 noiembrie 1934, p. 6.

Teribil în fiecare dimineaţă când reveniţi dintre tenebrele metafizice ale somnului luam, prin lapte, din nou contact cu viaţa adevărată, cu lucrurile concrete         (şi tocmai de aceea atât de sfinte) ale pământului.

Noi am iubit vacile care la Codlea şi la        Râşnov păşteau iarba grasă de la poalele munţilor şi ca nişte uzine extraordinare creau în ugerul lor substanţa aceasta a vieţii, în fiecare dimineaţă în paharul cu lapte noi beam pe rând toate continentele, întreaga planetă, tot ce s-a putut scoate mai esenţial din toate sucurile pământului aici era viaţa toată, întreaga planetă în paharul nostru cu lapte din fiecare dimineaţă.

Se vedeau crestele munţilor prin fereastră şi în timp ce atâtea lucruri vechi ne treceau prin memorie faţa noastră era luminată de subiectul vorbirii.

Vorbeam mai departe despre viaţă şi despre pâine brutării ale Braşovului primele care se deschid dimineaţa şi din case oamenii se îndreaptă spre ele ca spre izvorul primordial al vieţii, sub braţ cu o pâine, sub braţ cu viaţa am mers între casele vechi de sute de ani mestecând între dinţi ogoarele de grâu ale Ardealului.

Dar nu eram nişte îmbuibaţi, nişte canalii care se îndoapă pe aceştia îi cunoaştem şi îi urâm noi nu eram decât oameni simpli cărora le e foame şi mănâncă pe foamea lor un pahar de lapte, o bucată de pâine lucruri esenţiale ale vieţii.