M. Blecher: Corp transparent

M/ihail/C/antonieru/întâi o mărturisire personală. Sunt mulţumit că mă aflu printre cei dintâi care scriu despre M. Blecher, acest poet cu multiple rezonanţe, nerealizat desigur, fiindcă claviatura sa urcă toate scările lirice şi escamotează cu frumoase realizări atât curentul tradiţionalist precum şi extrema cealaltă.

M. Blecher e desigur un rafinat fiindcă atât grafica acestei plachete (dimensiunile mignone, o literă ca un ochi de dantelă daneză şi culoarea verzui-pală, fac din această plachetă un giuvaer grafic) cât şi unele poezii de înaltă tensiune o dovedesc. Din acestea fac parte cele două „poeme” (proză), precum şi Umblet, atât de încărcat de o tristeţe fără margini.

Nu ştim întrucât străinii şi-au lăsat amprentele lor pe mulajul poetic al lui Blecher. Am reuşit să identificăm însă câteodată prezenţa lui Ilarie Voronca, ca în imaginea aceasta: „Vapoarele ca nişte capete de înecaţi cu ţigara încă în gură”, deşi ne dăm seama că a căuta asemănări e un lucru prea facil pentru determinarea unei configuraţii lirice.

(Poate că în măsura în care eşti mai mult influenţat, eşti şi un liric mai profund.)

Desprindem încă, alăturea de tristeţea din altele, pasiunea erotică, universală, din Ainorfalenă (din care titlul nu ne place).

Cităm: „Amor cu miros aspru de lut şi de sămânţă Sub ierbile cât calul, în vara grea de grâne, Amor plâns în batiste sau râs domol în soare Cu piele albă fină sau mâini îmbătrânite. Amor reţea a lumii în care prinşii oameni Dansează ca paiaţe serioase şi nebune”.

Alături de acestea încă eminescianul (Vals vechi, o minunată realizare tradiţionalistă şi Materializări care întrebuinţează tehnica tradiţională a repetărilor (de ar fi să-mi lase; de-ar fi să am.).

Pentru plăcerea noastră ne rezervăm Plimbarea marină, Când şi în loc de introducere, poema care explică toate curentele, sensurile şi pune diagnosticul cu siguranţa unui critic, pe toată cartea.

Cităm în întregime: „Cuvinte păsări cu aripi de sânge

Cuvinte sburând nebune în încăperile inimii

Animale câteodată cu transparenţe de cer

Buchete de lumi astrale (comete cu cap de dansatoare)

Flori bizare parfumând creierul însemnând un zâmbet ori din contra o bucurie

Apariţii şi dispariţii în întunericul zilelor

Ori vulturi fâlfâind alb peste munţii somnului

Vitrini lunare cu îngeri şi săbii

Cu lupi, cu oraşe, cu vapoare, cu păr de femeie

Cuvinte, desene neînţelese ale scrisului acest Ca mâinile mele, ca ochii tăi închişi”.

Păstrăm cărţulia aceasta de debut, printre cărţile noastre dragi, nu atât pentru cât realizează ci pentru cât promite prin fermenţii generatori de lumină dintr-însa.

„Frize”, An I, n. 6-7 din august-septembrie 1934, p. 10-11.

Peste câteva zile va apare în ed. „Vremea” un volum de esseuri datorit tânărului scriitor M. Blecher şi intitulat întâmplări în irealitatea imediată.

Cunoaştem unele articole ale d-sale apărute în revista „Vremea”, pline de personale „apercu-uri”. Îndeosebi ne amintim de acea interesantă pagină consacrată pictorului şi poetului William Blake. Fapt care ne face să credem că volumul ce urmează să apară va conţine aceeaşi substanţială proză, de îngrijită ţinută literară, cunoscută cititorilor din paginile revistei „Vremea”.

„Zorile”, An II, n. 265 din 27 ianuarie 1936, p. 4.

Am primit la redacţie un volum semnat M. Blecher: întâmplări în irealitatea imediată (Ed. „Vremea”).

O notă de intelectualitate ascuţită şi un curaj deosebit în urmărirea gândului până la cele mai amănunţite fibre ale unei sensibilităţi care niciodată nu-1 părăseşte. Un scriitor.

„Facla”, An XVI, n. 1499 din 31 ianuarie 1936, p. 2-

* * * întâmplări în irealitatea imediată, volumul de mult anunţat al lui M. Blecher.

Titlul, puţin rebarbativ, nu zic pretenţios, promitea altceva decât aducea cartea. Nu vrem să spunem că titlul nu s-ar suprapune întâmplărilor din carte, dar n-o reprezintă, n-o sintetizează.

Am fost surprinşi, de aceea, să găsim în carte o autobiografie sumară, redusă la câteva momente, care ar putea da atâtea pagini de roman. Însemnăm apariţia acestei cărţi, asupra căreia vom reveni cu onorurile şi atenţia meritate.

Volumul a apărut în frumoase condiţii tehnice şi este întovărăşit de un portret al autorului, desenat de J. Perahim.

„Zorile”, An II, n. 270 din 1 februarie 1936, p. 4.

Sub titlul oarecum derutant întâmplări în irealitatea imediată, poetul şi esseistul M. Blecher prezintă, într-o carte de aproape 200 de pagini, câteva capitole halucinante din viaţa unui oraş de provincie. Aici, elevul adolescent se zbate în limitele condiţiei lui sociale şi, mai ales, biologice – „eram un băiat slab, cu gâtul subţire ieşind din gulerul prea larg al tunicei”, aşa începe unul din capitolele cărţii.

Acestui adolescent plăpând îi este dat să fie, în nenumărate rânduri, eroul unor întâmplări catastrofale, trăite şi analizate cu o luciditate şi o ascuţime de spirit care, ca toate ascuţişurile, se întoarce de multe ori împotriva lui însuşi.

Este o carte scrisă pregnant şi sobru, cu preciziunea aceluia care stăpâneşte scrisul.

„Zorile”, An II, n. 274 din 5 februarie 1936, p. 4.