Cartea lui M. Blecher

G/eo B/ogza

După Corp transparent, o minusculă şi albăstruie plachetă de versuri, M. Blecher tipăreşte acum o carte de proză mai mare. Acei care o vor citi vor evidenţia desigur calităţile şi felul lucid de a o scrie al acestui foarte tânăr scriitor. De aceea mă voi mărgini să vorbim în această scurtă prezentare numai de tehnica specială a cărţii, întrucât ea suscită aceasta.

Întâmplări în irealitatea imediată este o carte lucrată destul de straniu. Într-o epocă a romanului, când aproape toţi scriitorii fac cele mai deznădăjduite tentative ca volumele lor, indiferent de conţinut, să se apropie cât mai mult de dimensiunile şi structura romanului, M. Blecher având de povestit o înşiruire de fapte care l-ar fi dus în chip firesc la tehnica romanului, a făcut tot ce i-a stat în putinţă să nu scrie un roman, s-a luptat cu materialul, 1-a ţinut în frâu, iar atunci când cartea ameninţa totuşi să semene a roman, a intervenit fără milă, suprimând tot ce i-ar fi dat această înfăţişare, atât de dorită de majoritatea autorilor, pentru cărţile lor. Aceasta este întâia lui disciplină. A rămas o carte de esenţe filtrate îndelung, un material pur, neaservit nici unei reţete, lucrat în fiecare capitol cu tehnica pe care o cerea ritmul lui lăuntric.

A doua disciplină stă în faptul că având de povestit un material de obsesii şi de coşmaruri căruia i-ar fi mers de minune un stil nebulos şi confuz, cum s-a făcut de fiecare dată, M. Blecher a analizat la rece tema halucinantă a cărţii şi a reuşit să vorbească despre o lume de totală nebunie m fraze limpezi, corecte, în care, asemeni lentilelor de lunete, nici unei umbre confuze nu i-a fost îngăduit să se strecoare-E un stil în care nu mai fuseseră scrise decât tratatele d matematici, în nici un caz o carte care are drept mate rial zvârcolirile cumplite, sângeroase aproape, ale unui adolescent neconformist, revoltat în primul rând de condiţia lui biologică.

Astfel se înşiruiesc, când halucinante, când impregnate de un humor crispant, capitolele acestei cărţi în care cele mai banale aspecte ale vieţii într-un oraş de provincie, bâlciurile, parcurile publice, cinematograful, pieţele de carne şi de zarzavat, sunt jupuite de învelişul lor obişnuit cu atâta violenţă, şj ele se pretează acestui joc, încât creează imediat, foarte aproape de lumea obişnuită, o altă lume, fantastică, ireală, pe care autorul o numeşte irealitatea imediată. Acei care vor citi primul capitol vor avea dintr-o dată intuiţia întregului material din carte şi, în acelaşi timp, explicaţia titlului, aparent abstract, dar cât se poate de fericit ales pentru conţinutul cărţii pe care trebuie să-1 exprime.

Întâmplări în irealitatea imediată consacră un scriitor care a scris lucid, matematic aproape, despre cele mai cumplite deznădejdi şi nebunii pe care le poate încerca un om în lumea aceasta.

„Vremea”, An IX, n.424 din 9 februarie 1936, p. 2.