RECEPTAREA LUI M. BLECHER

Articolele ce urmează au fost adunate din presă şi nu au fost publicate, până acum, în volum.

M. Blecher: Corp transparent

Numele bisilabic al acestui poet l-am întâlnit în Bilete de papagal, semnând schiţe cu frenetică aromă tare. De atunci n-am mai auzit nimic despre M. Blecher. Astăzi irumpe fraged şi format în placheta Corp transparent. Poezie crescută pe tulpina de lumină a suprarealismului: „Calul cu măsura orgoliului în fân

Pe o cărare fir de păr în soare

Se înalţă din ţărână deslipindu-se de ţărână”.

Calul

Sau: „Bea asta şi priveşte

Jupele dantelate ale laptelui crud”.

Pastorală

Imagini proprii forfotesc abundent în cele 15 poeme ale acestei plachete. Bucuria de-a vesti apariţia unui mare Poet, o însemnăm reproducând trei strofe din

Vals vechi „Vals vechi mireasa moartă e-n voaluri prăfuite Ghirlănzi de fete albe în rochii ca de spumă Cu cavaleri de pică se-nvârt pe-alei cernite

Şi răspândesc în aer un vag parfum de humă. Stă cimitiru-n lună, salcâmii domni de umbre Ca invitaţi de seamă asistă şi şoptesc Prin tainice cavouri amanţi cu inimi sumbre Cu gesturi adormite iubiri mărturisesc. Vals vechi perechi de ceară în aer se ridică Şi în salonul nopţii ameţitor dansează Sunt lucruri prea normale în jurul meu, mi-e frică încet foşneşte vântul şi valsul delirează„. Recenzie nesemnată „13”, An I, n.5, iulie 1934, p. 10.

M. Blecher: Corp transparent

I. Mihăescu

Un risipitor, acest crupier care îşi cheltuieşte napoleonii cu atâta nonşalanţă. Îi repugnă pântecul lacom al puşculiţei. O atitudine de boem, care ne place, dar o absenţă de prevedere pe care o dorim corijată. Mai multă ordine în hallul cu bibelouri, ca să nu persiste mucigaiul de bazar. Fereastra din afară – receptacol de lumină – să-şi taie zăbrelele pentru că numai atunci Corpul transparent va întinde palmele semnelor de egalitate.

„Meridian”, caietul 3 din iulie 1934, p. 31.

M. Blecher: Corp transparent

S. Hay „II y a des oeuvres dont toute l'importance est en profondeur – peu importe leur orifice”-

(Jean Cocteau – Le coq et l'arlequin)

Poemele imprimate pe hârtie verde Corp transparent -

Pentru Mărie au apărut. E prima lucrare a lui M. Blecher care-şi ascultă vocea sufletului scriind „cuvinte zburând nebune în încăperile inimei”. Citiţi-le şi veţi înţelege vorbele lui Jean Cocteau şi egoismul tuturor cititorilor pe care nu-i interesează dedicaţia şi suferinţele poetului, ci doar importanţa stupefiantului literar pentru anestezia dorinţelor căutate.

Întreb amintirea şi-mi şopteşte darurile lui. Îl revăd palid, auriu, cu ochi albaştri, elev de liceu şi poet, căutând mereu, de atunci, din copilărie, noutatea. Îşi caricatura profesorii, mânuia un Kodak Baby Box, umbla pe bicicletă „fără mâini” şi, la 16 ani, era directorul unui jurnal şapirografiat.

Pe câţi n-a minunat el, în copilăria lui. Cu M. Blecher, studentul în medicină, am hoinărit odată, în noapte, prin străzile tainice ale Rouen-ului, oraşul catolic.

Povestindu-se pe el şi locurile ce le îndrăgea atunci, mi-a arătat, la lumina slabă a felinarelor, drumul de la catedrala brodată la uliţele strâmte şi pline de aventură ale portului. Din ziua când suferinţa i-a venit pe neaşteptate, M. Blecher are nevoie fie de briza mării, fie de aerul muntelui.

Departe, pe litoralul oceanului, la altitudini, între albastrul apei şi-al cerului, sub climatele atâtor ţări, scrie, tălmăcind suferinţa, nopţile de insomnie şi jucăriile rare pe care ştie să şi le facă în zilele de singurătate.

Corp transparent – poemele pentru Mărie – îi redau contactul care îi lipsea, legătura cu lucrurile pământului.

„Adam”, An VI, n.72 din 1 iulie 1934, p. 12-13.