Roman, 27.1.1937

Stimate domnule Pompiliu Constantinescu, Cu mare întârziere vă scriu aceste rânduri, pentru a vă spune emoţia şi bucuria imensă ce le-a adus cronica dvs., atât de înţelegătoare1.

Tot ce-aţi spus acolo a avut un vibrant ecou în cele mai adânci regiuni sufleteşti ale mele. Îmi pare bine că efortul meu a prezentat pentru dvs. atâta interes. Vă mărturisesc că sunt foarte sensibil la mărturiile pe care le suscită cărţile mele, dar mai cu seamă la acelea de calitatea şi conştiinciozitatea de riguros examen literar ca ale dvs.

Zilele acestea am avut câteva amărăciuni şi supărări, cu totul în afară de literatură, care, până azi, m-au împiedicat să vă scriu.

Încă o dată, iertaţi-mi această întârziere şi vă rog să credeţi în sentimentele cordiale ce vă păstrez, M. Blecher

1 Pompiliu Constantinescu, M. Blecher: Inimi cicatrizate, „Vremea”, An X, nr. 471, din 17 ianuarie 1937, p. 4, şi în Romanul românesc interbelic, Ed. „Minerva”, Bucureşti, 1977, p. 238-241 şi în Scrieri, ed. Cit., voi. I, p. 318-320.