Încetează, țară dulce și iubită,

A spera mai bună, mai frumoasă-ursită,

Pe cât timp în viață nu vei căuta,

În trufașe lupte, fericirea ta!

Lanțu-ncinge numai brațe nearmate,

Slabe de robie și de lașitate.

Dar a ta ursită, o, patria mea,

A pieri-n uitare, scrisă nu era!

Misia-ți în lume fuse glorioasă...

Pentru ce pleci capul, țara mea frumoasă?

Este încă timpul; moartea n-a cuprins

Tot sufletu-ți nobil de durere stins.

În a vieții carte, zile de putere

Poți să afli încă, țară de durere!

Scaldă al tău suflet în al vieții foc,

Între popoli liberi ia-ți mărețul loc!