Oștile polone pe Cornul lui Sas,

Cu trufie mare tăbărând, au mas,

D-acolo Potoski domnului dă știre

„Noi avem pe țară drept de moștenire,

Câștigat prin moartea vechilor eroi.

În pământu-acesta noi suntem la noi!”

Astfel scrie leahul îngâmfat de fală

Și-n plăceri molatici inima-și înșeală.

Astfel scrie leahul; dar acest popor

Nu plecase încă inima sub dor. 

Domnul se ridică cu a lui oștime

Și, lovind, zdrobește oștile străine. 

Armia polonă laurii-a pierdut.

Unii leși s-aruncă și se-neacă-n Prut;

Alții scap prin fugă ș-alții prin robie.

lar moldavii taie... strig cu ironie

„Ce luați d-a fuga, strănepoți d-eroi,

În pământu-acesta nu sunteți la voi!” 

Șase mii, în luptă, din poloni picară;

Pe Potoski-l duce coperit de fiare.