Ce îți folosește, scumpă Românie,

Dulcea-ți frumusețe, rara-ți bogăție,

Anii tinereții ce te înconjor,

Când tu ești robită, sfântul meu amor!

Vai! aceste bunuri, țara mea creștină...

Servă să răpească inima străină

Și să facă doru-ți mai nesuferit,

Cugetând la fiii-ți ce s-au risipit!

Fruntea ta se-nclină ca o dulce floare

Ce se veștejește fără foc de soare, 

Dar nu ești ursită ca să veștejești,

Țara mea cea dulce, fără să trăiești...

Vin-întâi la viață... Fiii tăi s-adună...

Armăsarul strigă... Armele răsună...

Spulberă cu moarte pe apăsători...

Cinge-ți înc-o dată fruntea ta cu flori!