Din trei țări române, cei mai mari s-adună

Și cu trei coroane pe Mihai cunună.

La prea mândre mese căpitanii-nchin

Pentru sănătatea regelui creștin.

Dulcile speranțe ce pe toți conjoară

Împletesc cu roze timpul care zboară.

Mâna verginală, fragedă ca crin,

Atrăgea din harpe sunetul divin,

Iar accentul vocii cei armonioase

Se-ntuna cu-aceste vorbe grațioase: 

„Tu, reunire splendidă,

De minte, de tărie,

D-amor; cerească glorie!

Sublimă armonie!

Ce-n coama dalbă-a zorilor

Verși valuri auroase

Și pe gurița verginei

Pui roze grațioase,

Unește d-astăzi țările 

C-o singură cunună!

Protege-a noastră patrie

Și domnul ce-o rejună!

Ascultă rugăciunile-i,

Vezi lacrimile-i line

Ce zbor cu fumul florilor,

Prin spațiu, către tine!” 

Astfel cântă hora junelor vergine.

Dar Mihai revarsă lacrime divine.